Rugaciunea lui Iisus

Sfinții Părinți numesc rugăciunea lui Iisus izvor al tuturor bunătăților și virtuților. Cei care se silesc să o rostească neîncetat au de întâmpinat multe piedici, dar vor simți și harul lui Dumnezeu.

Sfântul Paisie Velicikovski de la Mănăstirea Neamț spune că diavolul știe cât de mult folos aduce această rugăciune, de aceea urzește felurite pricini, temeri și gânduri pentru a ne împiedica.

Rugaciunea inimii

„Să nu dai în nici un fel atenție la câte îți spune în ascuns cel viclean în clipa aceea în care te-ai hotărât să-ți zdrobești inima ta cu rugăciunea.

Deoarece cel viclean, fiind mult meșteșugit și cunoscător în viclenia lui, cunoaște și rodul pe care sufletul tău îl va rodi, din moment ce vei dobândi în felul acesta rugăciunea minții neîncetată”.

Oricâte gânduri ne-ar da vrăjmașul în vremea rugăciunii, în nici un fel nu trebuie să le dăm crezare, căci sunt ispite. Ci mai vârtos să rostim rugăciunea, având în fața minții chipul Celui Căruia ne rugăm. Căci numele lui Hristos împrăștie și zădărnicește planurile dracilor. Silindu-ne spre această rugăciune, Hristos Însuși va veni și se va sălășlui în inima noastră.

„Acesta singur va putea să vindece orice suferință și orice boală din sufletul tău și din trupul tău: „Venind, îl voi vindeca”. […] când tu spui rugăciunea cu silire multă, […] atunci strigi și chemi pe Hristos, pe cel mai bun doctor, ca să vină și să vindece patimile incurabile ale sufletului tău. […] Pentru că altcineva nu poate să le vindece, decât numai Hristos”.

Venirea Mântuitorului alungă din inimă demonii și o curăță de patimi, așa cum a eliberat-o pe Maria Magdalena de diavoli, adică de patimile ei.

Totodată, venirea Lui învață inima să fie „liniștită, măsurată, înțeleaptă, plină de evlavie, plăcută, blândă și smerită”.

Nu-i este omului cu putință să ajungă la odihna și pacea sufletească, „dacă nu va dospi inima lui de frământătura numelui odihnitor și aducător de pace al Domnului nostru Iisus Hristos”.

Altfel, pe vreo altă cale, omul nu poate ajunge la odihna şi pacea sufletească, dacă nu va dospi inima lui de frământătura numelui odihnitor şi aducător de pace al Domnului nostru Iisus Hristos.

________________________