Judecați fapta rea, nu pe omul care a săvârșit-o – Sfântul Serafim de Sarov

Cei care judecă pe semenii lor nu se cunosc încă pe ei înșiși, spun Sfinții Părinți. Căci cel care s-a văzut pe sine nu mai poate osândi pe altul, el însuși fiind vinovat.

Păcatele le purtăm toți înaintea lui Dumnezeu, și El este singurul Judecător. Înaintea lui vom da seamă de faptele noastre. A Lui este judecata, a Celui ce din iubire de oameni a luat asupra Sa păcatele întregii omeniri.

Pentru fiecare dintre noi a curs o picătură de sânge pe Cruce, spune Ieromonahul Hrisostom Filipescu, de aceea nu se cuvine să judecăm pe nimeni. Toți am fost răscumpărați prin Sângele Mântuitorului Hristos.

Și dacă Dumnezeu, Care are tot dreptul să judece, rabdă îndelung pe cel rătăcit și nu voiește moartea lui, ci așteaptă să se întoarcă și să fie viu, oare noi cu ce drept judecăm atât de ușor și fără milă?

Îl vedem pe fratele nostru căzut, și în loc să-l ajutăm să se ridice, oferindu-i sprijinul și dragostea noastră, mai tare îl afundăm în viciile sale.

„Domnul spune: „Nu judecați, ca să nu fiți judecați” (Matei 7, 1). Iar Apostolul Pavel: „Cine ești tu, cel ce judeci pe servul (slujitorul) altuia? Pentru stăpânul său stă el în picioare sau cade. Dar se va ține pe picioare, căci Domnul are putere să-l facă să stea drept (Romani 14, 4).

Judecăm lesne și cu asprime pentru că nu ne străduim să ne cunoaște pe noi înșine, spune Sfântul Serafim.

„Când cineva se preocupă cu cunoașterea sinelui său, nu mai apucă să-i observe pe ceilalți”.

Iată, o cale prin care ne putem izbăvi de păcatul osândirii este să ne uităm la propriile cusururi, greșeli, vicii și păcate, și să ne osândim pe noi înșine. Căci cel ce s-a judecat pe sine înainte de Judecata lui Dumnezeu, nu va mai fi judecat, spun Sfinții Părinți.

Cel care voiește să se slobozească de patima judecării trebuie să învețe să privească omul ca chip al lui Dumnezeu și să-l ajute să-și restaureze acest chip de mare cinste.

„Să judeci fapta rea, nu pe cel care a săvârșit-o. Trebuie să ne considerăm pe noi mai păcătoși decât toți. Trebuie să iertăm orice rău făcut aproapelui și să-l urâm doar pe diavol, care l-a târât spre aceasta”.

Aici greșim foarte mulți, judecând pe oamenii făcători de rele fără să le acordăm circumstanțe atenuante.

Cine știe ce anume l-a determinat să săvârșească o fărădelege? Numai Dumnezeu știe inima lui, intențiile lui și cât de mult poate se căiește în taina sufletului lui.

„Ușa pocăinței este deschisă pentru toți, și nu știm cine va trece primul prin ea – tu, sau cel pe care-l osândești?”

De multe ori se întâmplă și să greșim cu acuzațiile noastre, necunoscând adevărul.

„Să nu judeci pe nimeni, chiar dacă îl vezi cu ochii tăi păcătuind”, ne îndeamnă Sfântul Serafim de Sarov.

„Se întâmplă, uneori, să ni se pară că cineva a săvârșit o faptă rea. În realitate însă, fapta aceasta poate fi bună, deoarece se face cu intenție bună”.

Să nu uităm porunca Domnului de a nu judeca, pentru a nu fi judecați. Căci atunci când judecăm pe aproapele nostru, spune Sfântul Antioh, suntem judecați și noi împreună cu el pentru fapta de care îl judecăm.

„Judecata și osândirea nu ne aparțin nouă, ci doar lui Dumnezeu, Marele Judecător, care cunoaște inima și patimile ascunse ale firii noastre”.

______________________________

Sursă: Sfântul Serafim de Sarov, Un serafim printre oameni, Editura Egumenița, 2005, p. 345: Doxologia, De ce-i judecăm pe fraţii noştri? https://doxologia.ro/cuvant-de-folos/de-ce-i-judecam-pe-fratii-nostri