„Simplificați-vă viața, și stresul va fugi!” – Sfântul Paisie Aghioritul (12 iulie)

Stresul, acest inamic nevăzut, ne fură bucuria de a trăi, ne netrebnicește mintea, ne ucide sufletul, ni-i fură pe cei dragi de lângă noi.

Sfântul Paisie Aghioritul a arăta în numeroase cuvântări importanța dobândirii liniștii interioare a omului în această lume tot mai agitată și frământată.

Despre stresul excesiv care îi cuprinde astăzi pe tot mai mulți locuitori ai pământului a vorbit prima dată Însuși Mântuitorul pe Muntele Măslinilor.

Stresul de azi nu este nimic altceva decât rezultatul încălcării cuvântului lui Dumnezeu referitor la „grija cea multă”.

Omul zilelor noastre își face griji peste măsură cu privire la bunurile materiale și perisabile. Dobândirea de bani, alimente, haine și obiecte pentru un confort excesiv a devenit aproape singurul lui obiectiv în viață.

Sufletul lui nu mai este sensibil la cele ale lui Dumnezeu, care îl pot face cu adevărat să se simtă viu: rugăciunea, cercetarea de sine și curățarea sufletului prin pocăință și spovedanie, înfrânarea, lupta cu patimile și cu propriul sine în câștigarea virtuților.

„Astăzi toți s-au învățat să trăiască în zgomot. Vezi, mulți copii vor muzică rock în timp ce citesc. Adică pe ei îi odihnește mai mult să citească cu muzică, decât în liniște. Se odihnesc în neliniște, fiindcă există neliniște în interiorul lor”.

Această lipsă de liniște din sufletul omului modern înseamnă totodată o lipsă de pace. Iar din lipsa de pace se nasc cele mai multe boli, precum și vicii – mâncatul excesiv, consumul de băuturi alcoolice și alte stimulente, desfrânarea, răutatea, egoismul, iubirea de sine, mânia, furia etc.

„Peste tot este zgomot. Învățându-se cu zgomotul, omul contemporan duce mereu, pretutindeni o asemenea viață zgomotoasă”.

Pierderea liniștii interioare este scopul principal al televizorului, al reclamelor, al emisiunilor și filmelor și muzicilor difuzate, al distracțiilor zgomotoase cu care suntem ispitiți la tot pasul.

„Cel neliniștit, chiar și în pustie va duce starea lui de neliniște. Mai întâi de toate, sufletul va trebui să dobândească liniștea lăuntrică în neliniștea exterioară pentru a se putea liniști în liniștea pustiei”.

Cei agitați, neliniștiți, transmit acest duh de tulburare și celor din jur. Din contră, cel pașnic îi odihnește pe colegii lui, pe prietenii și semenii care stau lângă el.

Chiar și munca de fiecare zi, dacă este făcută cu un duh de pace, se sfințește. Cel grăbit însă, seamănă pagubă și nu are spor în activitatea sa.

„Atunci când lucrează cineva cu liniște, își păstrează pace și își sfințește întreaga zi. Atunci când lucrăm ceva prea repede, dobândim nervozitate, iar lucrarea care se face cu nervozitate nu este sfințită.

Scopul nostru nu trebuie să fie a face multe și să fim într-o continuă neliniște. Căci aceasta este o stare diavolească. Treaba grăbită, făcută cu neliniște, este caracteristică oamenilor celor mai lumești”.

Starea în care ne aflăm când lucrăm ceva, mai ales cu mâinile, se transmite obiectului creat.

„Rezultatul muncii omului este pe potriva stării în care se află atunci când o face. Dacă este nervos, se mânie și înjură, ceea ce face nu va avea binecuvântare, iar de cântă, de rostește Rugăciunea, se sfințește și lucrul său. Unul este lucru diavolesc, iar celălalt dumnezeiesc”.

Omul de azi trebuie să ia seama la el însuși, să-și simplifice cât mai mult treburile zilnice astfel încât să aibă timp pentru familie, pentru odihnă, pentru rugăciunea și întâlnirea cu Dumnezeu.

„Nu vă risipiți timpul fără folos, fără să-l valorificați în cele duhovnicești. Și la mireni insist mult asupra simplității, pentru că multe din cele ce se fac nu sunt de trebuință, și îi mănâncă stresul”.

Multe din cele pe care le facem în cursul unei zile nu sunt realmente trebuincioase, ci ispite care ne despart mintea de Dumnezeu și de familie.

„Strig mereu: Simplificați-vă viața și stresul va fugi. Cele mai multe divorțuri de aici pornesc. Oamenii au de făcut multe treburi, multe lucruri, și astfel se amețesc. Lucrează amândoi, tata și mama, și își lasă copiii de izbeliște.

Osteneală, nervi – din probleme mici, scandaluri mari -, apoi divorț fără justificare. Acolo ajung. Dar dacă și-ar simplifica puțin viața, ar fi și odihniți, și veseli. Acest stres este o catastrofă”.

Munca peste măsură este o închinare la idoli. Când muncim, spune Părintele Paisie, trebuie să păstrăm o anumită detașare de lucrul pe care-l facem.

„Pe cât puteți, să nu vă dăruiți inima treburilor; să dați numai mâinile și mintea. Să nu vă dați inima lucrurilor stricăcioase, nefolositoare”.

Inima noastră trebuie să o dăm lui Dumnezeu, ca să avem odihnă, pace și bucurie înlăuntrul nostru.

„Când inima este la Hristos, atunci și treburile se sfințesc, există și o continuă odihnă sufletească lăuntrică”.

____________________________

Sursă: Doxologia, Învățăturile Sfântului Paisie Aghioritul despre muncă, stres și găsirea liniștii interioare: https://doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/invataturile-sfantului-paisie-aghioritul-despre-munca-stres-gasirea-linistii