PSALTIREA este o carte MIRACOL – Mitropolitul Antonie Plămădeală
Psaltirea este una din cele mai importante cărți de rugăciune pe care Biserica le întrebuințează în cadrul celor șapte laude ale zilei.
A fost scrisă de împăratul și proorocul David și este cuprinsă în Vechiul Testament. Psalmii erau de fapt cântări de laudă aduse lui Dumnezeu, deși ei azi, în mare parte, se citesc.
Motivul pentru care Mitropolitul Antonie Plămădeală numea Psaltirea un miracol este tocmai faptul că ea „acționează” în atât de multe feluri asupra sufletului, având putere să prefacă tot răul în bine.
Psalmii liniștesc sufletul, adună gândurile, risipesc spaima și tulburarea, mângâie pe cel mâhnit și întristat, dau nădejde celor descurajați, întăresc pe cei slabi.
Părintele Antonie Plămădeală spunea psalmii sunt totodată și rugăciuni de pocăință.
„Ei exprimă frământările din sufletul omului, poate mai bine decât orice alte texte sfinte, și în aceeași măsură, recunosc în fața lui Dumnezeu păcătoșenia oamenilor, dar și părerea lor de rău și dorința de îndreptare”.
De aceea ei ating atât de ușor sufletul și îl fac simțitor și predispus la schimbare și înnoire, în duhul lui Dumnezeu.
Psaltirea, spune Mitropolitul, este „cartea fiecărui suflet necăjit și dosădit. Fiecare se regăsește în ea. E de ajuns să începi lectura, ca să n-o mai lepezi din mână. Simți că e cartea ta, cartea credinței tale, a căderilor tale. Simți însă că e și cartea speranțelor tale. E cartea împăcării cu Dumnezeu. Psaltirea e o carte-miracol”.
În cei mai mulți psalmi se găsesc rugăciuni pentru izbăvirea de vrăjmași. Acestea nu trebuie citite însă cu dorința de răzbunare față de o persoană sau pentru a-i face rău cuiva, ci cu dorința de a se arăta dreptatea lui Dumnezeu.
Acești psalmi se citesc de obicei împotriva duhurilor rele și nu a oamenilor. Vrăjmașii noștri nu sunt semenii noștri, ci demonii, care îi îndeamnă pe oameni la săvârșirea de fapte rele.
„În popor există o vorbă: „Te pun la Psaltire!” Adică voi citi Psaltirea cu speranța că Dumnezeu va lămuri lucrurile. Căci ea se citește cu umilință și speranță, și după lectura ei, vine lămurirea și se înfăptuiește dreptatea lui Dumnezeu”.
Nenumărate sunt „efectele” binefăcătoare ale psalmilor asupra sufletului.
„Psalmii sunt mângâietori. Îndeamnă la pocăință, ne fac mai buni, mai credincioși, mai atenți față de Dumnezeu și față de aproapele nostru.
Prin psalmi se cere iertarea păcatelor, se recunoaște slăbiciunea firii omenești și se cere întărire în lupta cu ispitele și cu diavolul”.
Doar cei care au binecuvântare de la părintele lor duhovnic pot citi Psaltirea ca parte din rugăciunea lor zilnică. Ea se citește mai ales în vreme de necaz și supărări.
Duhovnicii o recomandă îndeosebi pentru curățirea sufletului și pentru iertarea păcatelor, datorită forței lor „de a întoarce spre față bună, spre căință”.
„Credinciosul simte ajutorul lui Dumnezeu după citirea lor. Toți psalmii sunt atât de potriviți sufletului omenesc, încât par a fi rugăciunea inimii fiecăruia din cei care citesc”.
Viețuitorii în mănăstiri citesc Psaltirea aproape neîncetat în Biserică, ca mijloc de priveghere a minții și de „pocăință pentru întreaga obște”.
___________________________________
Sursă: Mitropolit Antonie Plămădeală, Cuvinte duhovnicești: http://ziarullumina.ro/raspunsuri-duhovnicesti-cititi-psaltirea-la-necazuri-si-suparari–58063.html