„Totul e de la Dumnezeu, și bolile și sănătatea. Totul ni se dă pentru mântuirea noastră” – Sfântul Teofan Zăvorâtul

Sfântul Teofan Zăvorâtul spune că atât sănătatea, cât și boala sunt îngăduite de Dumnezeu spre mântuirea noastră. Mai cu seamă suferințele și necazurile din viața noastră ne sunt folositoare, dacă le primim cu smerenie.

Ele ne sunt date fie pentru ispășirea păcatelor, fie pentru înțelepțirea noastră, pentru descoperirea unor înțelesuri adânci ale vieții sau pentru sporirea în credință.

Despre boala Sfantul Teofan Zavoratul

Iată ce-i spune Sfântul Teofan unei femei care se plânge pentru starea ei de sănătate precară:

„Dacă totul e de la Domnul, și boala dumneavoastră este tot de la El. dacă tot ce este de la Domnul e spre mai bine, înseamnă că și boala dumneavoastră”.

Durerea și boala trebuie înfruntate cu credință și nădejde în ajutorul lui Dumnezeu. Cel care ne tulbură pacea cu gânduri de îndoială, de cârtire și răzvrătire este diavolul. Dar nu trebuie să-l ascultăm.

„Vrăjmașul vă insuflă: „Nu vei rezista”. Răspundeți-i: „Nici nu mă gândesc să rezist de una singură, ci nădăjduiesc că Milostivul Domn nu mă va lăsa singură, ci mă va ajuta să țin piept, cum m-a ajutat și până acum”.

În greutăți se vede mai degrabă mila lui Dumnezeu, căci spre îndreptarea noastră vin acestea peste noi. De aceea nu trebuie să ne împotrivim cercetării și voii lui Dumnezeu.

„Să vă dea Domnul răbdare și seninătate, și să vă izbăvească de cârtirea cea păcătoasă! Nu priviți cu mohorâre la neputințe. Ele arată mai degrabă mila și luarea-aminte a lui Dumnezeu față de noi, decât lipsa Lui de bunăvoință. Tot ce este de la Dumnezeu, spre bine este”.

Cu aceste cuvinte trebuie să ne îmbărbătăm în vreme de boală și de necaz, ca să nu cădem în ispita cârtirii și răzvrătirii.

Nu trebuie să uităm că vindecarea survine prin voia lui Dumnezeu. Și dacă El consideră că boala ne este mai de folos pentru mântuire decât sănătatea, poate îngădui să mai suferim puțin.

Se prea poate ca boala să apară ca urmare a unor păcate sau ca mijloc de corecție a unei căi greșite pe care am apucat.

„Dumnezeu trimite boala uneori ca pe o pedeapsă, ca pe un canon, alteori spre învățare de minte, ca omul să își vină în fire, alteori ca să îl izbăvească de un necaz ce ar cădea asupra lui de ar fi sănătos, alteori ca omul să vădească răbdare, și prin aceasta, mai mare răsplată să merite, iar alteori ca să se curățească de vreo patimă, ca și din multe alte pricini”.

Este trebuință de cercetare lăuntrică profundă pentru a vedea partea noastră de vină și a pune început bun.

„Dacă simțiți și vedeți că înșivă sunteți vinovată, începeți cu pocăință și părere de rău înaintea Domnului, pentru faptul că n-ați păzit darul sănătății, cel de la El primit.

Iar apoi trebuie să vă gândiți doar că boala e de la Domnul, și că nimic nu are loc întâmplător. Și după aceea, mulțumiți din nou Domnului. Boala smerește, înmoaie sufletul și-i ușurează obișnuita povară a grijilor de multe feluri”.

Cu adevărat, nimic nu umilește mai mult sufletul decât suferința. Nimic nu-l ușurează pe om de mulțimea grijilor decât boala. Nimic nu-l apropie de Dumnezeu mai mult ca rugăciunea săvârșită la durere și neputință.

_________________________

Sursă: Sfântul Teofan Zăvorâtul, Boala și moartea, Editura Sophia, București, 2002: http://logos.md/2008/11/14/despre-boala-si-bolnav-sf-teofan-zavoratul/

Citeşte mai multe despre:

Ți-a plăcut acest articol? Share pe:

2 comentarii

  1. Cat adevar spus in aceste cuvinte spuse de acest om.
    Si ca paranteza vreau sa va spun ca aveti niste articole foarte frumoase si placute.

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.