Clicky

„Ochii tăi să vadă lumina din viața oamenilor, inima ta să aibă puterea de a ierta răul, mintea să uite ce nu a fost bine, iar sufletul să nu-și piardă speranța” – Părintele Hrisostom Filipescu

Despre dragoste nu se vorbește, pentru că ea se trăiește, se simte. Cu toate acestea, avem nevoie din când în când de cineva care să ne aducă aminte că trebuie să iubim, și că a iubi este singurul scop și sens al vieții noastre pe pământ.

Ieromonahul Hrisostom Filipescu ne vorbește într-un limbaj poetic deosebit despre necesitatea, profunzimea și puterea iubirii.

Parintele Hrisostom Filipescu

Dragostea este singurul lucru care ne poate aduce fericirea. Însă nu este vorba despre o dragoste egoistă, care așteaptă mereu să i se răspundă cu dragoste, ci despre o dragoste desăvârșită, care Îl imită în generozitatea, dărnicia și jertfelnici sa pe Însuși Dumnezeu.

„Dragostea este forța cea mai puternică din lume, și paradoxal, ea adeseori lipsește”. 

De nimic nu duce lipsă mai mult lumea de azi decât de dragoste, de compasiune, de bunătate, de blândețe și de dăruire.

Omul de azi nu iubește, ci așteaptă să fie iubit. Nu știe să ofere dragoste necondiționat, pentru că nu cunoaște iubirea lui Dumnezeu. Ea îi cuprinde toți, și pe cei buni și pe cei răi, și pe cei drepți și pe cei păcătoși, și pe cei care Îl iubesc, și pe cei care nu-L cinstesc.

„Doar cei neiubiți urăsc. Suntem născuți pentru a iubi și a ne lăsa iubiți în mod sănătos! Uităm că dragostea nu este ceea ce spui, ci ceea ce faci concret”.

Părintele Nicolae Steinhardt avea o vorbă foarte înțeleaptă, prin care spunea că dăruind ceea ce nu ai – de exemplu iubire, vei dobândi și tu iubirea: „dăruind vei dobândi”. La fel spune și Ieromonahul Hrisostom:

„Trăind ca și cum ai avea deja dragostea, o dobândești. Schimbarea începe din interiorul fiecăruia, nu din exterior. Sunt oameni care caută locuri frumoase, alții fac locul frumos”.

Cei din jurul nostru au nevoie de atenția noastră, de gesturile noastre pline de afecțiune și delicatețe, de îngăduința și iertarea noastră.

„Rușinea și critica nu schimbă pe nimeni, lumea are nevoie de dragoste. Cine sunt eu să arăt cu degetul spre fratele meu? E doar un episod din viața lui. Dacă Doamne îl așteaptă, eu de ce să nu aștept?”

Cu cei din jurul nostru trebuie să ne purtăm așa cum ne purtăm cu noi înșine, cu sensibilitate și delicatețe. Cu semenii noștri trebuie să comunicăm de la inimă la inimă, nu doar la nivel rațional.

„Nu încerca să schimbi oamenii. Doar iubește-i. Iubirea este cea care ne schimbă”.

Atât de mare este puterea iubirii, încât un simplu cuvânt sau gest frumos poate schimba caracterul și chiar destinul unui om. 

„Doamne, Te rog să alini toate sufletele rănite, să aduci pe cineva bun în viața celor singuri, să umpli cu iubire toate inimile care au uitat să iubească, să iei toate grijile celor care au necazuri și să-i ajuți pe aceia care nu au putere să ierte! Amin”

Iată cum se roagă un om care iubește cu tot sufletul. Îi cuprinde pe toți în gândurile sale, în frământările sale. Și noi trebuie să ne obișnuim a ne ruga nu numai pentru noi, ci pentru întreaga lume, care are mare nevoie de mila și de ajutorul lui Dumnezeu, dar în primul rând de iubirea noastră.

_______________________

Sursă: Ieromonah Hrisostom Filipescu: https://hrisostomfilipescu.wordpress.com/

Citeşte mai multe despre:

4 comentarii

  1. miluieste=ne pe noi pacatosi si ne iarta

  2. De unde atâta dragoste când lumea sa înrăit Dragoste și iubire cam rar în ziua de azi

    • Tocmai despre asta e vorba, să nu așteptăm ca „lumea” să iubească, ca alții să fie buni și iubitori, ci noi să avem puterea și bucuria de a iubi fără să așteptăm iubire în schimb.

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

Răspunde corect la următoare operație aritmetică *