„Strigătul sufletului într-un moment de durere, de cumpănă, poate zgudui cerul” – Părintele Savate Baștovoi

O rugăciune puternică este cea care sparge zidul despărțitor dintre sufletul nostru și Dumnezeu, rostită din adâncul ființei noastre.

Cei mai mulți dintre noi simțim că vorbim cu adevărat cu Dumnezeu atunci când ne rugăm din durerea inimii.

Rugaciune – Savatie Bastovoi

Cel mai adevărat ne rugăm atunci când ne aflăm într-o situație-limită, fără ieșire, precum o primejdie sau o împrejurare în care nimeni și nimic nu ne poate ajuta. În acel moment ne coborâm mintea în inimă și strigăm către Dumnezeu cu toată puterea, chemându-L cu credința că El este singurul Care ne poate scăpa.

Acest strigăt lăuntric are capacitatea de a răzbate dincolo de propria noastră rațiune și de dimensiunea în care trăim, și de a ne uni pe noi înșine cu Dumnezeu.

Ieromonahul Savatie Baștovoi spune că în această chemarea a lui Dumnezeu din partea unui om atins de o mare durere sau nedreptate se află o mare putere.

Din păcate, nu avem tot timpul această rugăciune fierbinte, izvorâtă dintr-o inimă înfrântă și smerită. De cele mai multe ori ne rugăm superficial, mecanic sau din cărți, fără să înțelegem sau să simțim cu inima ceea ce spunem.

„Sunt rare momentele în viață când sufletul nostru se află la cotele cele mai de jos sau cele mai de sus, când slăbiciunea, vicleniile și fricile nu ne fac să ne îndoim, să nu avem curajul și îndrăzneala necesare”.

Este indicat să ne rugăm cu sinceritate, din starea în care ne aflăm – durere, bucurie, nemulțumire, răzvrătire, tristețe, supărare, împietrire și așa mai departe, însă rugăciunea nu trebuie făcută niciodată la întâmplare, ci cu multă luare-aminte, evlavie și credință.

Sfinții Părinți spun că rugăciunea este o știința științelor.

„E bine să cunoaștem știința despre mișcările sufletului din timpul rugăciunii, pentru orice ocazie în care suntem cuprinși în banalitate, lene, trufie și alte deșertăciuni atât de omenești”.

Nu este suficient să rostim niște cuvinte, ci trebuie să le trecem prin filtrul înțelegerii și al simțirii.

Mântuitorul a zis: „Nu tot cel ce zice <<Doamne, Doamne>> va intra în Împărăția cerului” (Matei 7, 21).

Nu contează câte acatiste citim, câte ore stăm în Biserică, ci cât de mare este influența rugăciunii asupra noastră ca urmare a unei comunicări sincere cu Dumnezeu.

Putem ști că ne rugăm cum trebuie atunci când simțim că ceva înlăuntrul nostru se mișcă, se schimbă în bine.

„Calitatea rugăciunii se cunoaște din urmările pe care le are asupra sufletului celui ce se roagă. Dacă un om devine mai bun în urma rugăciunii, înseamnă că el se roagă corect și este un semn clar că Dumnezeu îl aude”. 

O rugăciune corectă nu este cea în care ni se îndeplinesc numaidecât dorințele sau cererile, ci cea prin care simțim lucrarea lui Dumnezeu asupra noastră: conștientizarea patimilor, recunoașterea păcatelor și a greșelilor, dorința de curățare a sufletului, de dobândire a virtuților – dragostea de aproapele, răbdarea, nejudecarea, înfrânarea, smerenia.

Iată ce spune mai departe Părintele Savatie:

„Dacă omul, deși se roagă mult, totuși nu capătă un suflet și o purtare mai bune, înseamnă că rugăciunea lui nu este plăcută lui Dumnezeu”.

Pentru a ne ruga așa cum îi place lui Dumnezeu, trebuie să cultivăm permanent smerenia și pocăința.

„Dorința și nevoia de a te ruga este un gând care apare doar într-o inimă adusă la o stare de umilință și cumințenie”.

_____________________________________

Bibliografie:

Savatie Baștovoi, Dumnezeu povestit pe înțelesul unei femei, Cap. 9, Editura Cathisma, 2017, București, pp. 35-37

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

Răspunde corect la următoare operație aritmetică *

DESCARCĂ APLICAȚIA Android app on Google Play