Dumnezeu știe mai dinainte faptele noastre, dar nimic nu este predestinat – DESTINUL lui Iuda și cum a încercat Dumnezeu de 3 ori să-l salveze

Obișnuim să zicem: „Așa i-a fost scris”, sau „Așa a fost să fie”. Dar în realitate, nu există destin și predestinare, așa cum credem cei mai mulți dintre noi.

Omul a fost creat cu voință liberă de a alege binele sau răul, de a urma o cale sau altaDumnezeu știe ce vom face în secunda următoare și cum se va sfârși viața noastră, dar acest lucru nu înseamnă că avem un destin prestabilit.

Ieromonahul Savatie Baștovoi ni-l dă exemplu pe Iuda Iscarioteanul, care l-a vândut pe Iisus. Destinul său pare hotărât dinainte. Totul s-a întâmplat așa cum trebuia să se întâmple, pentru ca Mântuitorul să fie dat pe mâna iudeilor și să fie răstignit.

Cu toate acestea, el a avut tot timpul libertatea de a alege. Și chiar dacă a ales să meargă pe calea satanei, Dumnezeu a căutat să-l mântuiască până în ultima clipăDe 3 ori a încercat Hristos să-l întoarcă pe Iuda de la planul său.

Prima tentativă de salvare a lui Iuda

Prima data, la Cina cea de Taină. În timp ce erau la masă, Mântuitorul îi spune dintr-o dată lui Iuda: „Cel ce va întinde mâna cu Mine în blid, acela Mă va vinde”.

Prin aceste cuvinte, Iisus încearcă să-l oprească pe Iuda de la planul său, folosind o replică pe care el o știa cu siguranță din Psalmii lui David unde se proorocește despre el:

„Cel ce a mâncat pâine împreună cu mine, acela a întors călcâiul împotriva mea” (Ps. 40, 9).

Cu toate acestea, Iuda n-a ascultat, n-a vrut să renunțe la trădarea pe care și-a pus în gând să o facă.

„Faptul că Iuda nu renunță la planul său de trădare nu este rezultatul necunoașterii lui, ci al împietririi și al vicleniei. El chiar se preface că nu știe la cine se referă Hristos, și reproșează: „Poate eu, Doamne?”

Evanghelistul Ioan spune că prima bucată de pâine pe care a oferit-o Mântuitorul apostolilor a fost pentru Iuda, ca semn de binecuvântare, potrivit tradiției iudaice. Hristos îi arată respect și binecuvântare, zicându-i totodată că știe ce are de gând să facă.

A doua tentativă de salvare a lui Iuda

Cu o zi înainte de Cina cea de Taină, Iuda a fost trimis să cumpere pâine și celelalte bucate pentru masă. Hristos îngăduie ca el să ia punga cu arginți și să plece după mâncare, arătându-i toată încrederea Sa.

Face acest lucru și pentru a-i da timp de gândire, sau mai bine zis, de răzgândire asupra planului său mârșav.

Iuda știa că toate cele ce avea să facă sunt proorocite despre el, și totuși nu s-a întors de la planul său de vânzare. Știa că el este vânzătorul despre care scrie în prooroci.

„Cu această convingere el iese de la cină și aleargă la arhierei să pregătească trădarea. S-a părea că aici soarta de trădător a lui Iuda s-a încheiat. Trădarea a avut loc, banii au fost luați și soldații vin să-L lege pe Hristos”.

A treia încercare

Cu toate acestea, atunci noaptea, în Grădina Ghestimani, mai are loc o ultimă tentativă de salvare a lui Iuda. Hristos îi mai dă o șansă lui Iuda, să se pocăiască.

„Proorocia s-a îndeplinit. Avem trădătorul și Îl avem pe Cel trădat. Planul mântuirii lumii s-a înfăptuit, proorociile s-au adeverit. Dar ce face Hristos? Hristos mai încearcă o ultimă salvare a lui Iuda. În timp ce trădătorul Îl sărută, El își șoptește la ureche: „Prietene, cu sărutare vinzi tu pe Fiul Omului”?

Domnul îi arată milă și posibilitatea iertării prin pocăință.

„Prin această întrebare, Hristos de fapt îi spune: „Nu te speria, s-a întâmplat ceea ce trebuia să se întâmple. Nu sunt supărat pe tine, căci nu acum am aflat de trădarea ta, ci o știam de la începutul lumii. Dar asta nu M-a împiedicat să te fac apostol și să-ți arăt toată încrederea Mea, până în ultima clipă. Fapta ta nu schimbă dragostea Mea. Nu îți port pică, rămâi prietenul Meu, nu te teme. Întoarce-te, du-te cu ceilalți și așteptați împreună Învierea Mea. Mă voi întoarce”.

Toți ucenicii au fost oarecum trădători prin faptul că nu L-au urmat pe Hristos până la Golgota ci s-au risipit de frica iudeilor. Mântuitorul știa că și Petru se va lepăda de 3 ori de el, iar ceilalți ucenici se vor ascunde de frică, dar știa și că „iubirea îi va întoarce”.

„Dar Iuda nu ascultă acel ultim glas, se lasă măcinat de disperare și se pierde”.

Spânzurarea lui Iuda este un refuz de pocăință, o alegere, și nu un fapt predestinat, la fel ca și celelalte sale fapte.

„Dumnezeu poate îndeplini orice plan fără a afecta voința liberă a omului și fără a pierde pe păcătos”.

Libera voință a lui Iuda a fost mișcată spre iubirea de arginți mai mult decât dragostea de Dumnezeu.

„Cu toate acestea, Dumnezeu intervine de mai multe ori pentru a-l opri. Dumnezeu dorește mântuirea tuturor păcătoșilor, și Iuda nu este o excepție”.

În momentul în care Hristos era legat și dus la moarte, Iuda era ca și cum în brațele Lui, sărutându-L.

Dar totuși „se smulge din brațele Iubirii absolute și fuge să se spânzure. El nu a putut primi iertarea lui Hristos, pentru că nu avea experiența iubirii. Pentru a primi iubirea cuiva, trebuie tu însuți să fii capabil de iubire. Ceea ce l-a pierdut pe Iuda nu au fost proorociile, ci lipsa lui de iubire”.

________________________________________________________________________________________________________

Bibliografie:

Savatie Baștovoi, Dumnezeu povestit pe înțelesul unei femei, Cap. 28, Editura Cathisma, București, 2017, pp. 104-109

Ți-a plăcut acest articol? Share pe:

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.