SFÂNTA CRUCE – semn puternic împotriva diavolilor, primejdiilor, accidentelor și ispitelor

Înainte de venirea lui Hristos în lume, crucea era unul din cele mai cumplite instrumente de tortură folosit pentru răufăcători. Moartea care survenea în urma răstignirii era considerată o moarte de ocară, sau de rușine.

După pătimirile Domnului nostru Iisus Hristos, dintr-un simbol al ororii, crucea a devenit un simbol al mântuirii, biruinței binelui asupra răului, al vieții asupra morții.

Simbolurile Sfintei Cruci

Pentru creștini, crucea este izvor de bucurie, pentru că jertfa Mântuitorului ne-a arătat cât de mult ne iubește Dumnezeu, încât pe Unul Născut Fiul Lui L-a dat pentru ca noi să avem viață veșnică. 

Părintele Sofian Boghiu spune foarte frumos că Crucea este semnul iubirii dintre oameni și semnul iubirii lui Dumnezeu pentru oameni.

Domnul a zis: „Nimeni nu are mai mare dragoste decât aceasta, ca viața să și-o pună pentru prietenii săi” (Ioan 15, 13).

Dispunerea brațelor crucii vorbesc despre această mare dragoste a lui Dumnezeu față de noi:

„Brațul orizontal arată că jertfa lui Hristos se răsfrânge asupra întregii lumi, iar brațul vertical arată actul de refacere dintre ceresc și pământesc”.

Hristos Domnul a sfințit crucea cu scumpul Său sânge și a făcut-o purtătoare de binecuvântare.

Datorită acestor însușiri, crucea a devenit un simbol esențial în viețile apostolilor și a urmașilor lui Hristos, fiind inclusă în toate ritualurile Bisericii și a rugăciunilor personale.

Astfel, apa este binecuvântată în semnul crucii și se sfințește, transformându-se în aghiasmă. Pâinea și vinul se transformă în Trupul și Sângele Domnului prin însemnarea cu semnul Sfintei Cruci și prin invocarea Duhului Sfânt.

Toate slujbele Bisericii necesită puterea spirituală a Sfintei Cruci. Pruncul, la Taina Sfântului Botez, când primește harul Sfântului Duh este pecetluit cu semnul Sfintei Cruci la frunte, la urechi, la nări, la piept, pe spate, pe mâini și pe picioare.

Semnul Sfintei Cruci îl apără pe cel care îl face sau poartă acest obiect de ispitele vrăjmașului, de accidente și alte primejdii și atrage asupra lui ajutorul lui Dumnezeu.

Crucea armă împotriva diavolului și păzitoare tare a creștinilor. Tot timpul trebuie să ne însemnăm cu semnul Sfintei Cruci, dar mai ales când plecăm de acasă, când începem lucrul, când avem de făcut ceva important, când ne așezăm și ne ridicăm de la masă, când ne culcăm, când ne trezim.

Dar să nu rămânem la simplul gest de a purta semnul crucii la gât și atât. Fiecare dintre noi trebuie să își poarte cu mult curaj și nădejde crucea încercărilor, a suferințelor, a bolilor și a necazurilor, făcându-se următori lui Hristos în suferință, în moarte și în Înviere.

Sfânta Cruce este numită „de viață dătătoare” nu pentru că prin ea însăși ar avea o asemenea putere, ci prin puterea Celui ce S-a răstignit pe dânsa.

Crucea pe care a fost înălțat Mântuitorul s-a arătat purtătoare de harul învierii. Când au fost descoperite cele trei cruci de pe Golgota, crucea Domnului s-a deosebit de crucile celor doi tâlhari prin faptul că a înviat pe o femeie moartă care s-a atins de dânsa.

„Bucură-te, lemn însuflețit, a tâlharului mântuire”, spune în Acatistul Sfintei Cruci.

__________________________________________________________________________________________________________

Bibliografie:

1. Ziarul Lumina, Crucea, simbolul creştin al mântuirii: http://ziarullumina.ro/crucea-simbolul-crestin-al-mantuirii-46559.html

2. Mount Athos, The meaning of cross in our livers and prayers: https://mountathos-eshop.com/en/meaning-cross-in-lives-prayers/

Ți-a plăcut acest articol? Share pe:

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.