Rugăciunea lui Iisus – izvor de putere, de răbdare, sprijin și mângâiere pentru cel suferind

Rugăciunea lui Iisus a reprezentat pentru martirii români din închisorilor comuniste singura metodă de supraviețuire fizică, morală și spirituală.

Toți cei care au fost victimele supliciilor comuniste au mărturisit că această rugăciune i-a întărit, i-a mângâiat, le-a dat putere să treacă prin suferințe și chinuri inimaginabile, să suporte torturile, să îndure nedreptățile, și mai ales, să descopere dragostea lui Dumnezeu și să poată ierta din inimă pe prigonitori.

„Cu toții s-au simțit atrași de liniștea, bucuria, pacea și mângâierea oferite de rugăciune. în acea lume a închisorii, rugăciunea minții a însemnat o evadare, o regăsire a echilibrului spiritual, o reconfortare sufletească ce i-a ajutat să învingă frica, angoasa, singurătatea, lipsurile, persecuțiile. Simțeau că nu sunt singuri și că Cineva îi întărește”.

Prin intermediul acestei rugăciuni au putut să petreacă în prezența lui Dumnezeu, în lumina și pacea Sa și să alunge din inima lor orice dorință de răzbunare.

Fără a o spune mecanic și fără luare aminte la puterea cuvintelor ei, această rugăciune îl întărește pe om trupește și sufletește. Pentru că nu este nume mai puternic și mai mare în cer și pe pământ decât numele lui Iisus.

Prin rostirea neîncetată a acestei rugăciuni Îl aducem mai aproape de noi pe Mântuitorul Hristos și mai adânc lucrător în însăși ființa noastră.

„Rugându-L și invocându-L pe Hristos neîncetat, au devenit purtători de Dumnezeu (teofori)”.

Nu doar în situațiile-limită, în necazuri, ispite și primejdii trebuie să chemăm ajutorul lui Dumnezeu, ci în toate împrejurările. După cum spune în rugăciunile Bisericii: „în toată vremea și în tot ceasul”.

Roadele nu vor întârzia să apară pentru cei care au râvnă să se roage permanent. Unii ca aceștia ajung să se vadă pe ei înșiși așa cum sunt cu adevărat, în lumina lui Dumnezeu. Astfel ajung „să își descopere egoismul, lăcomia, greșelile de judecată și orgoliul”.

Apoi, încetul cu încetul, în ființa lor se instalează o stare de pace și de odihnă lăuntrică, o armonizare a tuturor simțămintelor și dorințelor lor cu poruncile lui Dumnezeu.

Dr. Alexis Carrel spune că rugăciunea îi dă, mai ales celui aflat în suferință, o putere mai mare de a îndura mai ușor persecuțiile, sărăcia, calomnia, grijile, pierderea celor dragi, durerea, boala și moartea.

Așa cum spunea Patriarhul Daniel, nu trebuie să uităm niciodată că timpul pe care îl dedicăm rugăciunii este „un timp înveșnicit, sfințit și aducător de bucurie”.

____________________________________________________________________________________________________________

Sursă: Pr. Dr. Liviu Petcu, Rugăciunea lui Iisus, Suferința și creșterea spirituală, Cap. X 4, Editura Fundației Academice AXIS, Iași, 2002, pp. 273-274

Ți-a plăcut acest articol? Share pe:

loading...

    Adaugă comentariu

    Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.