„Doamne, dăruiește-mi să-mi văd greșelile mele și să nu osândesc pe fratele meu” – rugăciunea Sfântului Efrem

Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, care se rostește în timpul Postului Mare, mai este numită „rugăciunea pocăinței”.

Are o putere mare asupra sufletului, iar dacă realizată cu înțelegere și profunzime, ea poate preface și înnoi întreaga noastră viață duhovnicească, spunea Părintele Petroniu Tănase.

Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul

Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert nu mi-l da mie. (o metanie)

Iar duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei, dăruiește-l mie, robului Tău (se face o metanie).

Așa Doamne, Împărate, dăruiește-mi ca să-mi văd greșelile mele și să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin (se face o metanie).

Apoi se spun aceste patru stihuri, repetându-le de trei ori:

Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului (se face o închinăciune)

Dumnezeule, curățește-mă pe mine păcătosul (se face o închinăciune)

Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, mântuiește-mă (se face o închinăciune)

Fără de număr am greșit, Doamne, iartă-mă (se face o închinăciune)

Se încheie cu rugăciunea de la început:

Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert nu mi-l da mie (se face o închinăciune).

Iar duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei, dăruiește-l mie, robului Tău (se face o închinăciune).

Așa Doamne, Împărate, dăruiește-mi ca să-mi văd greșelile mele și să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin (se face o metanie)” .

După cum putem vedea, această rugăciune este însoțită de gesturi care exprimă starea lăuntrică de smerenie și pocăință la care ne îmbie cuvintele ei. Întregul trup participă la rugăciune. Ne închinăm înaintea lui Dumnezeu nu numai în duh și prin cuvinte, ci și cu mădularele noastre și cu toată ființa noastră.

În prima parte a rugăciunii cerem de la Dumnezeu să îndepărteze de la noi patru duhuri rele (patimi): trândăvia, grija de multe, iubirea de stăpânire și grăirea în deșert.

În cea de-a doua parte ne rugăm ca Dumnezeu să așeze în locul lor duhurile cele bune (virtuți): curăția, smerita cugetare, răbdarea și dragostea.

Iar la final cerem ca Dumnezeu să ne ajute să ne vedem doar propriile păcate și nu pe cele ale semenilor noștri, ferindu-ne astfel de judecarea și osândirea aproapelui.

Sfântul Serafim Sobolev spunea că trebuie să ajungem la un nivel duhovnicesc în care să nu mai observăm deloc greșelile celor din jurul nostru.

„Întotdeauna să recunoaștem doar păcatele proprii. Să ne asemănăm, iubiților întru Hristos fiii mei, în această nejudecare, în această dragoste adevărată pentru aproapele nostru, oamenilor sfinți”.

Dacă vrem ca inima noastră să simtă mereu pace, bucurie și dragoste, să ne ferim a-i mai judeca pe oameni pentru faptele lor. Să arătăm înțelegere, îngăduință și gânduri bune față de toți, și așa Duhul Sfânt nu se va depărta niciodată de la noi.

„Să iertăm din toată inima toate supărările ce ne-au fost pricinuite din partea apropiaților noștri și niciodată să nu judecăm pe nimeni. Și dintr-o dată vom simți în inima noastră pacea lui Hristos și bucuria Lui.

Pentru această iubire față de aproapele nostru, Domnul va revărsa peste noi toată dragostea și milostivirea Lui cea nespusă”.

Să ne sârguim să rostim mai des această rugăciune puternică a Sfântului Efrem Sirul, ca ea să devină una din cele mai iubite și permanente rugăciuni din viața noastră: „Așa Doamne Împărate, dăruiește-mi ca să-mi văd păcatele și greșelile mele” .

_______________________________________________________________________________________________________

Sursă: Sfântul Ierarh Serafim Sobolev, Făcătorul de minuni din Sofia, Predici, Editura Adormirea Maicii Domnului, București, 2007, p. 164

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

Răspunde corect la următoare operație aritmetică *