RUGĂCIUNE de lăsare în grija lui Dumnezeu

Chiar dacă atunci când ne așezăm la rugăciune este „indicat” să-L privim pe Dumnezeu ca pe Cel mai bun prieten, Căruia Îi spunem tot, totuși nu se cuvine să-I cerem orice.

Sfântul Vasile cel Mare spune în acest sens: „Nu trebuie să spunem multe când ne rugăm, sau să cerem lucruri stricăcioase și nedemne de Dumnezeu”.

Mântuitorul ne-a arătat ce să cerem în rugăciunea domnească: să se facă voia lui Dumnezeu cu fiecare dintre noi, să ne dăruiască pâinea cea de toate zilele, să ne ierte greșelile și să ne izbăvească de ispite.

Sfântul Apostol Pavel mărturisește că „noi nu știm să ne rugăm cum trebuie” (Romani, 8, 26). Aceasta se datorează faptului că nu știm ce este cu adevărat bine pentru noi.

De aceea, atunci când ne rugăm, trebuie să cerem să se facă voia cea sfântă a lui Dumnezeu, iar dacă ceea ce cerem este de folos pentru mântuirea noastră, să ne dea Dumnezeu. Iar de ne este spre vătămare, să ne păzească Dumnezeu.

Sfântul Vasile cel Mare ne dă pildă de rugăciune pe Mântuitorul, Care Dumnezeu fiind, nu a cerut să se facă voia Lui, ci voia lui Dumnezeu-Tatăl, arătând ascultare deplină față de Părintele ceresc.

„Domnul nostru Iisus Hristos a zis în rugăciune: „Dacă este cu putință, treacă de la Mine paharul acesta” (Matei 26, 39), apoi adăugând: „Dar nu voia Mea, ci voia Ta să se facă” (Luca 22, 42)”.

Luând aminte la rugăciunea Domnului nostru Iisus Hristos, trebuie să știm că „nu ni se îngăduie să cerem orice voim, fiindcă nu știm întotdeauna ce ne este de folos să cerem”.

„Singura cerere cu adevărat vrednică de Dumnezeu este aceea de a ne face să devenim împlinitori ai voii Lui. Cine se supun voii lui Dumnezeu în tot ceea ce face, și doar aceasta așteaptă de la El, va fi cu adevărat mulțumit și fericit în toate, chiar dacă va trece prin necazuri cumplite”.

Când ne încredințăm cu toată inima purtării de grijă a lui Dumnezeu, nimic nu ne poate tulbura pacea sufletului.

Dacă se întâmplă să cerem ceva și să nu primim răspuns, trebuie să arătăm răbdare, stăruință, pocăință și strădania permanentă de îndreptare a vieții.

Rugăciune de lăsare în grija lui Dumnezeu

Toate rugăciunile noastre trebuie să fie încheiate de aceste cuvinte, rostite cu toată convingerea:

„Doamne, nu știu ce să-Ți cer. Tu singur știi de ce am eu nevoie. Tu mă iubești mai mult decât mă iubesc eu însumi.

Dă-mi mie, robului Tău, să văd ceea ce nu pot să cer pentru mine însumi.

Nu îndrăznesc să cer nici crucea, nici mângâierea. Eu doar stau înaintea Ta. Inima mea Îți este deschisă. Tu știi mai bine ce-mi este de folos. Amin”.