RUGĂCIUNE care se rostește dimineața în Postul Mare, a sfântului Vasile cel Mare

Ceea ce ajută să postim este rugăciunea, spun Părinții Bisericii. Permanenta raportare la Dumnezeu este esențială pentru lupta împotriva propriilor vicii și a ispitelor care se ridică asupra noastră în această perioadă.

De aceea Biserica a rânduit ca în perioada Postului Mare să se înmulțească citirea de rugăciuni. În mănăstiri și în unele biserici de mir care păstrează rânduiala monahală, Psaltirea se citește integral în fiecare săptămână. 

Bogăția de slujbe, mulțimea metaniilor, înfrânarea de la bucate și caracterul tânguitor al cântărilor din această perioadă ne ajută să postim atât trupește, cât și sufletește. Dumnezeu este Cel Care dă tărie minții și trupului să postească.

Postul care nu este însoțit de rugăciune poate fi o simplă dietă, care nu are un obiectiv duhovnicesc. Cei care țin post aspru fără binecuvântare și fără rugăciune se pot chiar îmbolnăvi.

Pe lângă rugăciune, smerenia este o altă armă importantă în vremea postului, care ne apără de atacurile vrăjmașilor. Zadarnică este postirea noastră trupească dacă nu ne străduim să postim și de păcate.

Trebuie să renunțăm la mânie, la egoism, la judecarea semenilor, la orgolii, trufie, semeția cugetului, supărare, invidie.

Rugăciunea ne ajută foarte mult să ne curățim de patimile care ne stăpânesc și să ne apropiem mai mult de Dumnezeu.

Această rugăciune, scrisă de Sfântul Vasile cel Mare, a fost așezată în slujba Mijloceasului al Treilea, care se citește dimineața.

Rugăciune a Marelui Vasile

„Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce dai pacea Ta oamenilor, și harul Preasfântului Tău Duh l-ai trimis ucenicilor și apostolilor Tăi, și prin limbile cele de foc, cu puterea Ta ai deschis gurile lor, deschide și gurile noastre, ale păcătoșilor, și ne învață cum se cuvine a ne ruga pentru toate trebuințele.

Îndreptează viața noastă cea cu valuri la liman lin, și arată nouă calea pe care vom merge. Duh drept înnoiește întru cele dinăuntru ale noastre, și cu duh stăpânitor întărește cugetele noastre ca să nu alunece.

Ca în toate zilele, de Duhul Tău cel bun fiind povățuiți către cele de folos, să ne învrednicim a face poruncile Tale, și a ne aduce aminte pururea de preaslăvita a doua venire, când vor fi cercetate faptele oamenilor, și să nu fim aflați amăgiți de frumusețile cele stricăcioase ale acestei lumi.

Ci ne întărește a dori răsplătirea bunătăților ce vor să fie, că bine ești cuvântat și lăudat de toți sfinții Tăi, în vecii vecilor. Amin”.