MÂNCĂRURILE greu de digerate sau grase și uleioase fac rău trupului, dar și sufletului – Sfântul Porfirie

Mâncărurile noastre trebuie să fie cât mai simple, spunea Părintele Porfirie Kavsokalivitul. Nu este bine să ne îngrijim prea mult de ele, în sensul de a născoci tot felul de combinații care dăunează nu doar sănătății trupești, ci și a stării noastre sufletești.

Postul este deosebit de important în urcușul nostru duhovnicesc și lupta cu patimile.

Sfântul Porfirie Kavsokalivitul

Sfinții Părinți spun că „un pântece gras nu zămislește o minte plină de duh”. Acest lucru înseamnă că atunci când ne îngreunăm cu mâncare, nu mai putem gândi cele duhovnicești.

„Luați seama la voi înșivă, să nu se îngreuieze inimile voastre de mâncare și de băutură și de grijile vieții, și ziua aceea să vină peste voi fără de veste” (Luca 21, 33-34)

Părintele Porfirie ne arată efectele benefice ale postului, sau ale unui regim alimentar cât natural, asupra laturii spirituale:

„Părinții ne atrag atenția să nu consumăm mâncăruri greu de digerat sau grase și uleioase, deoarece fac rău trupului, dar și sufletului. Ei spun că oița e așa de liniștită pentru că nu mănâncă decât verdeață”.

Mâncărurile sofisticate și foarte gustoase nasc în noi patimi și vicii, în timp ce postul le temperează.

„Câinele și pisica și toate celelalte carnivore sunt animale sălbatice. Carnea face rău omului. Îi fac bine salatele, fructele. De aceea Părinții vorbesc despre post și condamnă lăcomia și plăcerea de pe urma mâncărurilor bogate și rafinate”.

Alimentația vegetariană, modestă, este susținută dintotdeauna de Sfinții Părinți, datorită faptului că dietele bogate în carne au o lucrare rea asupra trupului și a sufletului.

Sănătatea noastră trupească și sufletească este influențată foarte mult de ce și cât mâncăm. În ciuda mâncărurilor tradiționale cu care ne-am obișnuit și pe care le considerăm sănătoase, ceea ce este cu adevărat benefic pentru noi este hrana simplă.

„Nu mâncarea, nu condițiile bune de trai asigură o sănătate viguroasă, ci o viețuire sfântă, o viață în Hristos”.

Unii se tem să postească din cauză că se vor îmbolnăvi, neștiind foloasele acestuia asupra trupului, minții și sufletului. Se tem că dacă nu consumă carne vor ameți sau se vor simți prea slăbiți pentru a face față activităților zilnice.

„Nimeni nu se află în primejdie de a păți ceva de pe urma postului. Se îmbolnăvesc mai mult cei care consumă cărnuri, ouă și lactate decât cei cu o dietă frugală. S-a observat asta. Și știința medicală ne recomandă acum acest lucru. Postitorii postesc și nu pățesc nimic; nu numai că nu pățesc, ci se vindecă și de boli”.

Postul lucrează benefic asupra noastră doar dacă este întregit de rugăciune și săvârșirea de fapte bune.

Părintele Porfirie spune că dacă nu ținem postul cu credință, ne vor apuca chinurile foamei. Dacă vom posti cu mulțumire, toate vor fi ușoare. Prin postul însoțit de rugăciune se biruiesc lăcomia pântecelui și neînfrânarea.

„Astăzi există mulți oameni care altădată nu puteau posti o zi, iar acum sunt vegetarieni, nu din motive religioase, ci pur și simplu deoarece cred că le va face bine sănătății. Însă trebuie să ai convingerea că n-o să pățești nimic dacă nu mănânci carne”.

Prin călcarea poruncii de a posti primii oameni au pierdut Raiul. Acum, dacă omul se străduiește să mănânce cu măsură, Dumnezeu îl va ajuta să biruiască și alte patimi.

„Lupta aceasta este atât de importantă pentru urcușul duhovnicesc, încât Părinții Bisericii noastre obișnuiau ca, atunci când își făceau de mâncare, să pună peste ea un pahar de zeamă acră, ca să nu simtă plăcerea mâncării”.

Când ne străduim să ne înfrânăm de la plăcerile trupului, și rugăciunea este mai ușoară.

„Când omul se nevoiește astfel, nu apucă să ridice mâinile spre cei, și asupra lui coboară harul lui Dumnezeu”.

Sfântul Ignatie Briancianinov spunea, în aceeași notă, că înfrânarea la mâncare dă trupului „sănătate și putere, iar minții o trezvie deosebită”, care ajută atât în lucrarea mântuirii, cât și în activitățile de zi cu zi pe care le desfășurăm.

„Deprinde-te să fii cumpătat la mâncare. Îmbuibarea nu este altceva decât un obicei rău, necugetat, săturarea nesăturată a poftei firești vătămate de reaua întrebuințare”.

Hrana simplă este nu doar mai sănătoasă, ci chiar „mai gustoasă decât bucatele alese”, dacă este consumată rațional.

„Ce libertate și putere duhovnicească aduce omului deprinderea mâncării simple! Omul care a căpătat-o, cheltuiește pentru masă foarte puțini bani, foarte puțin timp și foarte puține griji de pregătirea ei”.

__________________________________________________________________________________________________________

Surse:

1. Urcuș Spre Înviere: Un pântece gras nu dă naștere unei minți pline de duh: https://www.urcusspreinviere.ro/258/un-pantece-gras-nu-da-nastere-unei-minti-pline-de-duh/

2. Sf. Ignatie Briancianinov, Experiențe ascetice, Editura Sofia, București, 2000. https://www.urcusspreinviere.ro/216/teme-te-de-obiceiurile-rele-mai-mult-decat-de-demoni/

2 comentarii

  1. adevarat dar sa nu uitam ca cei ce duc o viata spirituala, monahala – au ca stalp mai ales rugaciunea. degeaba mancam c trebuie si cat trebuie dk nu practicam si rugaciunea

  2. F adevarat ! Cu intelepciune si simplitate !

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

Răspunde corect la următoare operație aritmetică *