Cauza tuturor SUFERINȚELOR din viața noastră este MÂNDRIA

„Mândria este izvor de suferință, iar smerenia este leac în suferința pe care o avem în viață”, a spus Înalt Preasfințitul Teofan, Mitropolitul Moldovei într-o predică rostită în Duminica Vameșului și a Fariseului.

Omul care suferă cel mai mult nu este neapărat cel care are o infirmitate trupească, o boală sau o durere fizică, ci cel care este bolnav de mândrie.

Unu ca acesta se plânge tot timpul de soarta lui, este veșnic nemulțumit și are multe neîmpliniri. Omul mândru, spune Mitropolitul Teofan, este „purtător de o aprigă suferință”.

Alături de mândrie stă îngâmfarea, orgoliul, egoismul și iubirea de sine. Deși nu își cunoaște pe deplin boala sau cauza suferinței sale, cel stăpânit de aceste duhuri, potrivnice lui Dumnezeu, este marcat în adâncul ființei lui de o neîmplinire, de o neliniște, de un gol sufletesc cumplit.

Deznădejdea, singurătatea, tristețea – aceste stări care cauzează multă durere spirituală – nu sunt provocate în realitate de semenii noștri sau de factori externi, ci de propria noastră atitudine și cugetare semeață și trufașă.

Suferim pentru că suntem mândri, iar singurul mod prin care ne putem afla odihna sufletului este să ne smerim. Mântuitorul ne spune acest lucru:

„Învățați-vă de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima, și veți găsi odihnă sufletelor voastre” (Matei 11, 29).

Câți dintre noi luăm aminte la aceste sfaturi mântuitoare? Câți ne străduim să lepădăm de la noi duhul mândriei și să viețuim cu smerenie?

Blândețea și smerenia acționează ca niște calmante asupra sufletului și a minții. Cel purtător de duhul blândeții simte el însuși multă pace în suflet.

Cel smerit nu este niciodată rănit de oameni, descumpănit din cauza necazurilor, îngrijorat din pricina lipsei, înfricoșat de primejdii sau de boală.

De ce? Pentru că unul ca acesta se supune cu totul voii lui Dumnezeu și are convingerea că tot ce i se întâmplă este cu voia Lui, și spre binele Lui.

Cel smerit cu inima nu are dorințe mari, ci se mulțumește cu ceea ce are. Din acest motiv nici nu suferă dacă este lipsit de avere sau de bunuri.

Cel care cugetă smerit nu se ridică deasupra fratelui, ci se vede pe sine mai păcătos decât toți. El nu suferă dacă este jignit, disprețuit, ocărât sau înșelat. Pentru aceasta, Dumnezeu mângâie sufletul lui și-i dă să guste din bucuria cerească hărăzită celor smeriți.

Pilda Vameșului și Fariseului ne arată că cel smerit, care și-a văzut păcatele și s-a simțit nevrednic a se arăta înaintea Domnului, s-a întors „mai îndreptat” la casa lui decât fariseul trufaș. Iată, deci, că smerenia vindecă sufletul și atrage milostivirea lui Dumnezeu.

_____________________________________________________________________________________________________________

Sursă: Doxologia, IPS Teofan: Mândria este izvor de suferință, iar smerenea este leac în suferința pe care o avem în viață: https://doxologia.ro/evenimente/video-ips-teofan-mandria-este-izvor-de-suferinta-iar-smerenea-este-leac-suferinta-pe-care

Citeşte mai multe despre:

Ți-a plăcut acest articol? Share pe:

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.