Cheamă-L pe Dumnezeu între tine și cei cu care te-ai certat, și ai să vezi atunci minune – Părintele Rafail Noica
Cele pe care nu reușim să le spunem în cuvinte semenilor noștri sau să realizăm cu faptele trebuie să le spunem lui Dumnezeu. Când comunicarea cu ceilalți devine dificilă și chiar imposibilă, El este singurul Care poate mișca inimile pentru a ajunge la pace și înțelegere.
Părintele Rafail Noica ne învață un lucru simplu, pe care îl putem aplica în viața noastră de zi cu zi ori de câte ori avem un conflict cu cineva.
De pildă, dacă ne-am certat cu cineva și acela nu mai vrea să ne vorbească, în ciuda eforturilor noastre de a restabili o relație cu el, trebuie să apelăm cu încredere la ajutorul lui Dumnezeu.
Să ne rugăm ca Dumnezeu să miște inima lui și să-l determine să se împace cu noi.
„Un monah mi-a spus într-o zi: „Mă certasem cu alt monah dintr-o altă mănăstire, și m-am căit după aceea și am vrut să-mi cer iertare, dar nu mai voia să știe de mine, așa era de rănit. Și mi-am zis ce să fac, mâine-poimâine trebuie să plec, eu vreau să mă apropii de Sfânta Împărtășanie, ce să fac, am rănit pe fratele meu. Eu vreau să-i cer iertare și el nu vrea să audă nimic”.
Și zice: „Mi-am amintit de un cuvânt din Liturghia Sfântului Vasile cel Mare”.
La pomeniri, după sfințirea Tainelor, când spune „pomenește Doamne pe cei care ai învrednicit să împărățească pe pământ”, spune așa: „Glăsuiește în inimile lor cele bune pentru Biserica Ta, pentru poporul Tău”.
Monahul și-a adus aminte de acest „glăsuiește” și a zis: „Doamne! Glăsuiește în inima lui pentru pocăința mea, spune-i că vreau să mă căiesc pentru ce am făcut, că-i cer iertare și că eu îl iert”.
Și mi-a spus: „Data următoare când l-am văzut, parcă nu fusese niciodată nor pe cer”. Totul dispăruse, și împăcarea lor era deja făcută”.
Când am auzit cuvântul acesta, am sfătuit multe persoane în această direcție, și aproape de fiecare dată s-au întâmplat minuni”.
O altă întâmplare adevărată, petrecută tot în mediul monahal, întărește această pildă frumoasă despre puterea rugăciunii.
Părintele Rafail Noica povestește de această dată despre o monahie care era abia venită la mănăstire. Era foarte sensibilă și simțea multă frică față de oameni, mai ales față de o anumită maică ce se purta cu ea mai autoritar.
„Când intru în bucătărie m-apucă groaza, nu știu ce să fac”.
Părintele a sfătuit-o să se roage așa: „Doamne, spune în inima ei să-mi spună un cuvânt bun, sau spune-i ceva bun despre mine”.
A încercat să aplice această „metodă”, și într-o zi a alergat la Părintele bucuroasă și i-a spus:
„Părinte! Părinte! Știți ce s-a întâmplat? A venit maica cutare, și m-a apucat groaza, și am zis: „Doamne, spune-i că o iubesc!” Și zice: „Nu știu, părinte, coincidență, s-a uitat frumos la mine și mi-a zis ceva frumos”.
Această vorbire tainică în inimă, în cuget cu Dumnezeu poate rezolva numeroase probleme. Este ca o spovedanie directă prin care Îi mărturisim lui Dumnezeu toate temerile, neputințele, păcatele și dorințele noastre. Niciodată nu vom rămâne fără de răspuns la aceste rugăciuni tainice ale noastre.
„Cred că strămoșii noștri, care erau cât de cât apropiați de Dumnezeu, în mod firesc, pentru fiecare lucru, chemau pe Dumnezeu.
Vezi o primejdie: „Doamne!” și zici ceva lui Dumnezeu. Vezi un păcat în tine: „Doamne! Uite ce-i în mine, nu mă lăsa!” Vezi pe cineva care te supără și nu te poți împăca cu el: „Doamne! Spune ceva în inima mea pentru aproapele meu!” ș.a.m.d.
Chemați-L pe Dumnezeu. Îndrăznesc să spun că lui Dumnezeu Îi place să mijlocească între om și om. Chemați-L pe Dumnezeu între tine și vrăjmașul tău, între tine și cei cu care te-ai certat.
Să învățăm fraților să chemăm pe Dumnezeu în toate împrejurările, să-I cerem sfatul lui Dumnezeu, și să-I mulțumim când ne-a dat ceva ce I-am cerut.
Să-L întrebăm pe Dumnezeu ce înseamnă asta, și toate nedumeririle noastre. Întâi „Doamne!” să fie în inimile noastre, și după aceea tot restul”.
Dacă suntem departe de duhovnicul nostru și nu avem pe cine întreba, nici cui cere sfat, să ne înălțăm gândul la Dumnezeu și din adâncul inimii să strigăm: „Doamne!”, spune-mi ce să fac!”
Atunci vom vedea ajutorul lui Dumnezeu. Vom vedea că Dumnezeu există și că așteaptă doar să-L chemăm pentru a putea interveni să ne ajute.
__________________________________________________________________________________________________________
Sursă: Pr. Rafael Noica, Din rugăciunea de toată vremea, Editura Agaton, Făgăraș, 2015, pp. 327-328: Ortodox.md, Întâi „Doamne” să fie în inimile noastre și după aceea tot restul: http://ortodox.md/intai-doamne-sa-fie-in-inimile-noastre-si-dupa-aceea-tot-restul/
Doamne ajuta-ne !
DOAMNE , AJUTĂ NE! AMÏN!
Doamne ajuta!
Doamne ajutane amin!
Doamne ajuta-ne ca nu stim ce facem ! Lumineaza-ne mintiile !
AMIN
Doamne roagate pentru tot poporul roman cel din tara si din strainatate , pentru vrajmasi , conducatori , dar si pentru tot globul !
Daca ne-am ruga toti o data macar pe saptamana , ar fi mai bine , fara ura, razboaie si toate relele din lume , nu ?
S-ar bucura DUMNEZEU si MAICUTA NOASTRA SFANTA SI PRECURATA MAICA DOMNULUI !
Veniti sa facem toti , sa ne unim !
DOAMNE AJUTA !
O mare si adevarata învățătură.un sfat simplu care poate descatusa sufletul.amin!
Adevărate vorbe