RUGĂCIUNE către Sfântul Ierarh Grigorie de Dumnezeu cuvântătorul (25 ianuarie)

Sfântul Grigorie este unul din cei trei mari sfinți ierarhi pe care Biserica îi sărbătorește la un loc pe 31 ianuarie, și încă o dată în zile osebite, pentru măreția sfințeniei lor.

Sfântul Vasile cel Mare este prăznuit pe 1 ianuarie, Sfântul Grigorie Teologul pe 25 ianuarie, iar Sfântul Ioan Gură de Aur pe 13 noiembrie.

Sfântul Ierarh Grigorie Teologul, Patriarhul Constantinopolului

Cunoscut și sub numele de Sfântul Grigorie „Teologul”, sau „Cuvântătorul de Dumnezeu”, acest mare ierarh al Bisericii lui Hristos s-a arătat un om al celor sfinte.

„Un om despătimit, un om de rugăciune, un om de post, un om care se ocupa cu gânduri înalte, se adaugă înăuntru și crește ca un uriaș înaintea lui Dumnezeu. Așa era acest Grigorie”, spunea Părintele Sofian Boghiu într-o predică.

Ni-l înfățișează încă și mai în profunzime autorul vieții sale:

„Mort lumii, tuturor plăcerilor vieții, nu mai iubea decât cele dumnezeiești. Mânca pâine cu sare și bea apă. Hainele sale erau groase și pământul îi servea drept pat. Ziua muncea din greu, iar noaptea se ruga, priveghea și scria”.

Cât de mult se înălțase cu duhul la cele cerești și cât de mult prețuia cele dumnezeiești reiese și din aceste cuvinte:

„Elocvența profană, pe care o studiase așa de mult, o considera netrebnică, ca și averile”.

„Tot ce am – spunea Sfântul Grigorie – dau Celui de la Care am primit. Numai pe Dânsul îl am. Mi-am jertfit averea, gloria, sănătatea, limba și talentul. Tot ce am, de la El este”.

Cu adevărat înțelept este omul care, privind la lucrurile create și plăsmuite ale acestei lumi, pe Însăși Stăpânul vieții Îl vede și Lui îi dă cinstirea cea mai mare. De Dânsul se cuvine să ne lipim inima, și nu de materia cea stricăcioasă.

„Cărțile clasice le lăsa să le mănânce moliile și praful. Onorurile erau numai niște visuri deșarte, a căror iluzie amăgește pe oameni. Nimic nu era în stare să-l lipească de lumea aceasta, dar aceasta nu-l oprea a chivernisi casa părintelui său”.

Nici suferințele trupului, nici lipsurile nu au putut să-l înduplece să se cruțe pe sine. Iubirea îngerească pe care o au sfinții pentru Dumnezeu îi face să uite cu totul pământul și dorințele trupului.

Postul le este dulceață, lacrimile desfătare, iar osteneala duhovnicească odihnă cerească.

„Răbdarea sa fusese încercată prin diferite boale. Era pleșuv și slab de post și cu cearcăne la ochi din cauza lacrimilor. Plângea foarte mult pentru păcatele lui și ale altora”.

Apropiindu-se de cea din urmă parte a vieții sale, adaugă suferință peste suferință, înmulțindu-și de bunăvoie ostenelile, așa cum însuși mărturisea:

„Trăiesc între stânci și animale sălbatice, nu văd focul niciodată și n-am încălțăminte. Mă îmbrac cu o singură haină. Mă culc pe paie și mă acopăr cu un sac. Perna mea este totdeauna udă de lacrimi”.

În acest chip și-a trăit și sfârșit viața unul din cei mai mari teologi și ierarhi ai Bisericii. A adormit întru Domnul la vârsta de 60 de ani, lăsându-ne cuvântările sale pline de Duh Sfânt, dătătoare de smerenie, dulceață dumnezeiască și înțelepciune sfântă.

 

 

Rugăciuni către Sfântul Grigorie Teologul

Veniți cu sfințite cântări să lăudăm pe grăitorul de Dumnezeu, pe ochiul cel priveghetor al Darului, și gura cea înțeleaptă a Duhului, pe luminătorul lumii cel strălucit, și marele glăsuitor al Bisericii. lauda ortodoxiei cea prea luminată, curgerea cuvântării de Dumnezeu, râul dumnezeieștilor dogme cel pururi curgător, izvorul cel ce izvorăște apele dumnezeieștii dulceți.

Cu dragoste duhovnicească astăzi să lăudăm pe Ierarhul, pe cel întocmai la obicei cu apostolii, apărătorul bunei credințe, izvorârea grăirii de Dumnezeu, râul învățăturii cel prea dulce, întărirea cuvintelor celor înalte grăitoare. Buzele cele din Cer tunătoare, limba cea cu foc suflătoare, vistieria înțelepciunii, pe propovăduitorul Cuvântului, podoaba credincioșilor.

Limba ta cea deșteptată spre învățătură, glîsuind în urechile inimilor, sufletele leneșilor le ridică, și prin cuvintele cele de Dumnezeu grăitoare, scară se află, care suie pe cei de pe pământ la Cer. Pentru aceasta, Grigorie, de Dumnezeu cuvântătorule, nu înceta rugându-te lui Hristos Dumnezeu, să mântuiască din nevoi sufletele noastre.

 

 

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

Răspunde corect la următoare operație aritmetică *