„Alungați de la voi pornirea de a vedea răul în ceilalți” – Părintele Savatie Baștovoi

Cu toții suntem tentați să-i criticăm pe semenii noștri, să le observăm defectele și în cel mai rău caz să-i judecăm sau să-i osândim pentru ceea ce sunt, pentru ce fac sau vorbesc.

Trebuie să conștientizăm că acesta este un obicei rău, care trebuie îndepărtat din viața noastră. Deși aduce o mică satisfacție pe moment, judecarea are repercusiuni devastatoare asupra sufletului și a conștiinței.

Părintele Savatie Baștovoi

Când criticăm pe alții, sporim în mândrie, în îngâmfare și în toate celelalte patimi care rezultă din ele: mânie, ură, răutate, viclenie, invidie, trufie ș.a.m.d.

Unii oameni, spune Ieromonahul Savatie Baștovoi, au dezvoltat un obicei de a căuta răul în tot ceea ce se întâmplă, în toți oamenii din jurul lor.

„Acești oameni își încep ziua prin a mai găsi ceva ce merge rău, ceva greșit, ceva urât în lume. Dacă văd un om frumos și bun, ei nu au liniște până nu-i găsesc un neajuns, măcar o rudă păcătoasă să-i găsească”.

Fie că vrem să recunoaștem sau nu, cu toții ne regăsim în prototipul descris de Părintele Savatie. Această atitudine reflectă tipul omului lipsit de conținut, gol pe dinăuntru.

„Omul golit de conținut se cunoaște după nevoia sa de a-i critica pe alții. Este pururea nemulțumit, și pentru toate nereușitele sale are un vinovat: altul decât el”.

Pentru a stârpi această patimă îngrozitoare de a căuta și vedea răul în ceilalți trebuie în primul rând să devenim conștienți de prezența ei în noi.

Noi nu ne dăm seama că cel mai mare rău nu este defectul aproapelui și greșelile sau cusururile lui, ci tocmai această judecare a semenilor, propriul nostru rău, care vine din criticarea celorlalți.

Împotriva acestui rău trebuie să ne luptăm, să-l defăimăm și să-l aruncăm de la noi.

„Singurul loc unde se cuibărește răul e chiar inima mea. Răul inimii mele trebuie să-l văd, să-l critic, să-l alung. Până se face curat și lumină. Până totul devine bucurie. Atunci și răul lumii parcă e mai slab, iar oamenii mai buni, vorbirea mai frumoasă. Cuvintele sunt bune atunci când ne apropie, și rele atunci când ne dezbină. Din prisosul inimii vorbește gura”.

Patima judecării și osândirii aproapelui se vindecă prin înfrânarea de la judecățile rele și înlocuirea lor cu gânduri frumoase și luminoase despre toți.

Făcând așa, vom afla multă pace și odihnă în suflet, iar această stare de bucurie și de tihnă se va răspândi și celor din jurul nostru. când vom ajunge să le vedem pe toate cu ochi buni, întreaga noastră ființă se va lumina, după cuvântul Mântuitorului.

„Luminătorul trupului este ochiul tău. Când ochiul tău este curat, atunci tot trupul tău e luminat; dar când ochiul tău e rău, atunci și trupul tău e întunecat. Ia seama deci ca lumina din tine să nu fie întuneric. Așadar, dacă trupul tău e luminat, neavând nici o parte întunecată, luminat va fi în întregime, ca și când te luminează făclia cu strălucirea ei” (Luca 11, 34-36).

 

___________________________________________________________________________________________________________

Sursă: Ortodox.md, Alungați de la voi pornirea de a vedea răul în ceilalți: http://ortodox.md/alungati-de-la-voi-pornirea-de-a-vedea-raul-in-ceilalti/

*Sfaturile și orice informații despre sănătate disponibile pe acest site au scop informativ, nu înlocuiesc recomandarea medicului. Dacă suferiți de boli cronice sau urmați tratamente medicamentoase, vă recomandăm să consultați medicul dumneavoastră înainte de a începe o cură sau un tratament naturist, pentru a evita interacțiunea. Prin amânarea sau întreruperea tratamentelor medicale clasice vă puteți pune sănătatea în pericol.


Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.