Omul care vrea să le facă pe toate singur, fără să ceară ajutorul lui Dumnezeu se chinuie amarnic și nimic nu izbutește– Sfântul Teofan Zăvorâtul

Viața noastră s-ar simplifica în chip uimitor dacă în loc să ne zbatem singuri, am chema ajutorul lui Dumnezeu.

Conlucrarea omului cu Dumnezeu este calea cea mai scurtă spre reușită, atât în ceea ce privește mântuirea, cât și în dobândirea celor trebuincioase pentru traiul nostru pământesc.

„Fără Mine nu puteți face nimic”, spune Mântuitorul – celor care au urechi să audă cuvintele Sale. Ce înseamnă acest lucru? Sfântul Teofan Zăvorâtul explică pe înțelesul tuturor:

„Atâta vreme cât omul se ostenește de unul singur și vrea să dobândească ceva numai prin propriile-i puteri, totul îi scapă din mâini; atunci când se apropie de el Domnul, curg bunătăți după bunătăți”.

Apostolii s-au trudit o noapte întreagă să prindă pește, și n-au izbutit nimic. Numai când Hristos Domnul a intrat în corabia lor și le-a poruncit să arunce mrejele au prins mulțime de pește, mai mult decât puteau să ducă luntrele lor.

Fără îndoială, Sfântul Petru și ceilalți împreună cu el erau pricepuți în meseria lor și aveau experiență în capturarea peștelui. Și deși erau obosiți, nu s-au răzvrătit împotriva Domnului când i-au rugat să pornească din nou pe mare.

Dimpotrivă, cu inima înfrântă și smerită s-au supus cuvântului Mântuitorului și au făcut precum le-a poruncit lor. Sfârșindu-Și cuvântul de învățătură, Mântuitorul a zis lui Simon (Petru):

„Mână la adânc, și lăsați în jos mrejele voastre, ca să pescuiți. Și, răspunzând, Simon, a zis: „Învățătorule, toată noaptea ne-am trudit și nimic nu am prins, dar, după cuvântul Tău, voi arunca mrejele. Și făcând ei aceasta, au prins mulțime mare de pește, că li se rupeau mrejele” (Luca 5, 4-6).

Iată cât de mult folos ne aduce ascultarea de Domnul și cât de mult ajutor putem dobândi invitându-L pe Mântuitorul în viața noastră, în casa noastră, în locul în care ne desfășurăm activitatea.

Sfântul Teofan Zăvorâtul spune că această pildă ne oferă o „comparație între munca de orice fel, lipsită de ajutorul lui Dumnezeu, și munca la care ajută Dumnezeu”.

Omul nu are viață în sine însuși, și nu poate trăi fără voia lui Dumnezeu. Tot ce are este de la Dumnezeu, Izvorul vieții, și nimic nu poate împlini fără contribuția Lui. Iată ce spune Mântuitorul:

„Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cele ce rămâne întru Mine și Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteți face nimic. Precum mlădița nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot ața nici voi, dacă nu rămâneți în Mine” (Ioan 15, 1-5).

Sfântul Teofan Zăvorâtul spune că oamenii care „nu rămân în părtășie vie cu Domnul nu pot aduce roadele dreptății, atât de prețioase pentru viața veșnică”.

Cei care călătoresc în viață fără Dumnezeu se fac asemenea ramurilor rupte de trunchi, care nu aduc nici un rob bineplăcut Domnului, și în cele din urmă se vor usca și își vor pierde puterea de viață.

„Vreun lucru bun tot mai poate să fie în ei, dar bun numai la arătare, însă de fapt lipsit de preț, așa cum mărul pădureț poate fi frumos la înfățișare, dar dacă-l iei și-l guști, e acru”.

E nevoie de binecuvântarea lui Dumnezeu, revărsată cu îmbelșugare asupra celor care Îl cheamă cu smerenie, pentru ca roadele cele bune să înceapă să apară în viața și în ființa lor.

____________________________________________________________________________________________________________

Sursă: Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an, Editura Sophia: http://www.cuvantul-ortodox.ro/sf-teofan-sa-nu-ne-straduim-in-desert-bizuindu-ne-pe-puterile-noastre/

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

Răspunde corect la următoare operație aritmetică *

DESCARCĂ APLICAȚIA Android app on Google Play