„Dacă am fi convinși de existența lui Dumnezeu și a lumii de dincolo n-am mai avea frică de moarte” – Părintele Iustin Pârvu
Una din cele mai persistente povețe ale Părintelui Ilie Cleopa de la Mănăstirea Sihăstria era cugetarea la moarte, care păzește mintea în trezvie și inima în stare de veghe împotriva păcatelor și a patimilor.
„Ești pregătit de moarte?”, întreba adesea. Firește, cei mai mulți nu răspundeau afirmativ.
Amintindu-și de sfaturile sale, Părintele Iustin Pârvu spunea că în fiecare clipă trebuie să fim gata pentru judecată. Cu tristețe remarca faptul că omul zilelor noastre nu este pregătit pentru întâlnirea cu Dumnezeu nici în această viață, nici în cealaltă.
Această sărăcie duhovnicească se datorează puținei noastre credințe și a îndepărtării noastre de Biserică și de poruncile lui Dumnezeu.
„Omul modern nu mai are convingerea că Dumnezeu este prezent, că totul e în mâinile Sale. Nu e pregătit de moarte, și se teme de ea”.
Din cauza necunoașterii lui Dumnezeu cei mai mulți dintre noi ne tulburăm gândindu-ne la moarte și ne cuprinde spaima și frica.
„Dacă am fi convinși de existența lui Dumnezeu și deci a lumii de dincolo, n-am avea frică de moarte”.
Ne temem de moarte și pentru că nu avem perspectiva vieții celei veșnice și a Învierii. În fața gândului morții ne putem întări cu ajutorul spovedaniei și a Împărtășirii cu Sfintele lui Hristos Taine, cu postul și rugăciunea, cu citirea Sfintelor Scripturi și a vieții sfinților, îndeosebi a mucenicilor care au pătimit chinuri cumplite pentru dragostea de Dumnezeu.
Părintele Iustin ne cere să ne întărim în credință luând ca pildă „eroismul înaintașilor noștri, al celor care au murit în prigoanele anti-creștine, ori pe câmpul de luptă, ori în închisori.
Ei credeau în Dumnezeu și nu se temeau decât de judecata Lui. I-au păzit poruncile și au mers bucuroși la moarte”.
Cu adevărat de nimic nu trebuie să se teamă omul decât de păcat și de judecata Dreptului Judecător.
Întreaga noastră viață trebuie să o trăim în strădania de a dobândi un sfârșit bun și vrednic de iubirea lui Dumnezeu.
„Să fiți pregătiți în fiecare zi și în fiecare clipă de moarte; și când aceasta va veni, să mulțumiți lui Dumnezeu”.
… omul se teme de ceea ce nu vede , nu pipăie , nu simte real în mâna lui ! Viața este un fir nevăzut de care omul se agață crezând că poate face cu ghemul ce vrea ! … suntem în brațele cui ne-a creat până în ultima clipă …când adormim tot în brațele Creatorului ! … Dumnezeu să aibă grijă de noi să ne amintim de EL la ultima suflare , nu e alinare mai mare ! … moartea e trecere așa cum se spune …, la odihnă ! …nu mai luptăm pentru cutia aceasta in care ne stă sufletul și căruia îi purtăm de grijă toată viața , uitând că fără suflet e ca orice altă cutie ,de unică folosință ! SĂ NU NE FIE FRICĂ DE MOARTE ! …sufletul …pleacă mai departe , către altă ..misiune !
Există o condiție ce trebuie respectată pentru a ajunge in brațele Creatorului .. Să facem Binele !!!
Dar dacă ar ști ca unde merge e mai bine și frumos nu i ar fi frica. Dar fiind păcătoși Nu suntem siguri unde mergem Aici e frica mai mare
Cu sau fara frica murim.Mai bine ma „pregatesc” in „pozitiv” .Buna ziua.