„Lumea de mâine nu poate exista fără MORALĂ, fără CREDINȚĂ și fără MEMORIE” – Regele Mihai I al României

Regele Mihai și-a iubit nespus de mult țara, până în ultima clipă a vieții sale. A așezat întotdeauna România deasupra tuturor intereselor. Iubit de popor pentru personalitatea lui puternică și demnă, nu a încercat să revină pe tron prin forță, ci s-a supus legii.

Într-un cuvânt adresat cu prilejul omagierii Majestății Sale, Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române a subliniat câteva dintre virtuți care l-au însoțit pe tot parcursul vieții sale: „credința în Dumnezeu, iubirea față de poporul român, răbdarea în suferință, demnitatea în comportament și puterea de a-i ierta pe cei ostili”.

Regele Mihai I

A fost un om cu o credință puternică pe care nu s-a sfiit niciodată să o mărturisească în public, trăind potrivit principiului călăuzitor al Monarhiei Române „Nihil sine Deo” – „Nimic fără Dumnezeu”

Educația spirituală o primește de la mama sa, Regina Elena, care a fost o femeie foarte credincioasă și evlavioasă. Ea l-a învățat să se roage adesea, să citească Sfânta Scriptură, să meargă la Biserică și să se împărtășească de Sfintele Taine

În vremea cât a fost principe, participa des la slujbele Bisericii, îndeosebi la Sfintele Liturghii de Paști, de Anul Nou, de Bobotează. Acest lucru a rămas neschimbat chiar și după abdicarea sa forțată, care a reprezentat o lovitură grea pentru țară și pentru Biserică, din cauza persecuțiilor regimului comunist asupra celor care îndrăgeau Biserica sau Monarhia. 

Deși s-a urmărit ștergerea din memorie a contribuțiilor sistemului monarhic la progresul țării, Biserica a reușit să salveze inscripții și pisanii în care apărea numele său. 

Credința sa neclintită în Dumnezeu a fost elementul care l-a ajutat „să treacă răbdător, biruitor și demn peste toate necazurile și nedreptățile” îndurate în vremea exilului

„Regele Mihai a trăit cu discreție, dar cu intensitate, credința sa în care a fost botezat și pe care a păstrat-o cu multă grijă în toată viața sa, ca fiind cea mai prețioasă comoară primită de la mama sa și de la poporul român evlavios”. 

În ultima perioadă a vieții sale și-a manifestat intens dorința de a fi înconjurat de o atmosferă de rugăciune, astfel că le cerea maicilor care îl îngrijeau să își săvârșească pravila zilnică de rugăciune cu voce tare în prezența sa

A solicitat de asemenea diverse slujbe și rugăciuni Mitropolitului Iosif de la Paris și preotului Adrian Diaconu de la Geneva. 

Deși s-a aflat fizic departe de România, inima sa a rămas alături de români și de țara sa sfântă. Deși a iubit mult democrația, după intrarea României în Nato și în UE, Regele a îndemnat la cultivarea identității și demnității naționale. Aceste valori „le-a apărat prin exemplu personal în tot timpul vieții sale”.

Prin personalitatea sa „luminoasă”, viața și lucrarea sa, Regele Mihai I al României va rămâne în memoria poporului român ca o făclie de Înviere în vremuri de răscruce“.

__________________________________________________________________________________________________________

Discursul rostit în Parlament de Regele Mihai în anul 2011, cu ocazia aniversării a 90 de ani, trădează personalitatea sa plină de eleganță, demnitate și moralitate.

Cuvintele sale rănesc realitatea în care ne aflăm astăzi. Dorințele de bine pentru țara noastră ale ultimului monarh al României nu mai au putere să fie auzite sau împlinite. Ele însă ating o coardă sensibilă a multora dintre noi, care continuăm să sperăm într-o țară guvernată de oameni cinstiți, credincioși, bine-intenționați și iubitori de țară și de neam.

Fostul suveran intră cu emoție în sala de plen. Se intonează imnul României și sala izbucnește în aplauze, ridicându-se în picioare.

Redăm discursul integral al Regelui Mihai I, rostit în anul 2011 cu ocazia împlinirii a respectabilei vârste de 90 de ani.

 

„Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Sunt mai bine de şaizeci de ani de când m-am adresat ultima oară naţiunii române de la tribuna Parlamentului. Am primit cu bucurie şi cu speranţă invitaţia reprezentanţilor legitimi ai poporului.

Prima noastră datorie astăzi este să ne amintim de toţi cei care au murit pentru independenţa şi libertăţile noastre, în toate războaiele pe care a trebuit să le ducem şi în evenimentele din Decembrie 1989, care au dărâmat dictatura comunistă. Nu putem avea viitor fără a respecta trecutul nostru.

Ultimii douăzeci de ani au adus democraţie, libertăţi şi un început de prosperitate. Oamenii călătoresc, îşi împlinesc visele şi încearcă să-şi consolideze familia şi viaţa, spre binele generaţiilor viitoare. România a evoluat mult în ultimele două decenii.

Mersul României europene de astăzi are ca fundament existenţa Parlamentului. Drumul nostru ireversibil către Uniunea Europeană şi NATO nu ar fi fost posibil fără acţiunea, întru libertate şi democraţie, a Legislativului românesc de după anul 1989.

Dar politica este o sabie cu două tăişuri. Ea garantează democraţia şi libertăţile, dacă este practicată în respectul legii şi al instituţiilor. Politica poate însă aduce prejudicii cetățeanului, dacă este aplicată în dispreţul eticii, personalizând puterea şi nesocotind rostul primordial al instituţiilor Statului.

Multe domenii din viaţa românească, gospodărite competent şi liber, au reuşit să meargă mai departe, în ciuda crizei economice: micii întreprinzători şi companiile mijlocii, tinerii şi profesorii din universităţi, licee şi şcoli, cei din agricultură.

Încearcă să-şi facă datoria oamenii de artă, militarii, diplomaţii şi funcţionarii publici, deşi sunt puternic încercaţi de lipsa banilor şi descurajaţi instituţional. Îşi fac datoria faţă de ţară instituţii precum Academia Română şi Banca Naţională, deşi vremurile de astăzi nu au respectul cuvenit faţă de ierarhia valorilor din societatea românescă.

Sunt mâhnit că, după două decenii de revenire la democraţie, oamenii bătrâni şi cei bolnavi sunt nevoiţi să treacă prin situaţii înjositoare.

România are nevoie de infrastructură. Autostrăzile, porturile şi aeroporturile moderne sunt parte din forţa noastră, ca stat independent. Agricultura nu este un domeniul al trecutului istoric, ci al viitorului. Şcoala este şi va fi o piatră de temelie a societăţii.

Regina şi cu mine, alături de Familia noastră, vom continua să facem ceea ce am făcut întotdeauna: vom susţine interesele fundamentale ale României, continuitatea şi tradiţiile ţării noastre.

Nu m-aş putea adresa naţiunii fără a vorbi despre Familia Regală şi despre importanţa ei în viaţa ţării. Coroana regală nu este un simbol al trecutului, ci o reprezentare unică a independenţei, suveranităţii şi unităţii noastre. Coroana este o reflectare a Statului, în continuitatea lui istorică, şi a Naţiunii, în devenirea ei. Coroana a consolidat România prin loialitate, curaj, respect, seriozitate şi modestie.

Instituţiile democratice nu sunt guvernate doar de legi, ci şi de etică, simţ al datoriei. Iubirea de ţară şi competenţa sunt criteriile principale ale vieţii publice. Aveţi încredere în democraţie, în rostul instituţiilor şi în regulile lor!

Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credinţă şi fără memorie. Cinismul, interesul îngust şi laşitatea nu trebuie să ne ocupe viaţa. România a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil şi generos.

În anul 1989, în ajutorul României s-au ridicat voci cu autoritate, venind de pe toate meridianele globului. Ele s-au adăugat sacrificiului tinerilor de a înlătura o tiranie cu efect distrugător asupra fiinţei naţiunii. A sosit momentul, după douăzeci de ani, să avem un comportament public rupt complet şi definitiv de năravurile trecutului. Demagogia, disimularea, egoismul primitiv, agăţarea de putere şi bunul plac nu au ce căuta în instituţiile româneşti ale anului 2011. Ele aduc prea mult aminte de anii dinainte de 1989.

Se cuvine să rezistăm prezentului şi să ne pregătim viitorul. Uniţi între noi şi cu vecinii şi fraţii noştri, să continuăm efortul de a redeveni demni şi respectaţi.

Am servit naţiunea română de-a lungul unei vieţi lungi şi pline de evenimente, unele fericite şi multe nefericite. După 84 de ani de când am devenit Rege, pot spune fără ezitare naţiunii române: Cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate şi democraţie, sunt identitatea şi demnitatea. Elita românească are aici o mare răspundere.

Democraţia trebuie să îmbogăţească arta cârmuirii, nu să o sărăcească. România, ca şi toate ţările din Europa, are nevoie de cârmuitori respectaţi şi pricepuţi.

Nu trebuie niciodată uitaţi românii şi pământurile româneşti care ne-au fost luate, ca urmare a împărţirilor Europei în sfere de influenţă. Este dreptul lor să decidă dacă vor să trăiască în ţara noastră sau dacă vor să rămână separaţi.

Europa de astăzi este un continent în care popoarele şi pământurile nu se schimbă ca rezultat al deciziilor politicienilor. Jurământul meu a fost făcut şi continuă să fie valabil pentru toţi românii. Ei sunt toţi parte a naţiunii noastre şi aşa vor rămâne totdeauna.

Stă doar în puterea noastră să facem ţara statornică, prosperă şi admirată în lume.

Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!”

___________________________________________________________________________________________________________

Surse: 

1. Creștin Ortodox, Regele Mihai I al Romaniei – o faclie de Inviere in vremuri de rascruce: https://www.crestinortodox.ro/stiri/crestinortodox/regele-mihai-i-romaniei-faclie-inviere-vremuri-rascruce-156013.html

2. Historia, Discursul Regelui Mihai în Parlamentul României în 25.10.2011: https://www.historia.ro/sectiune/actualitate/articol/iata-discursul-integral-al-regelui-mihai-din-parlamentul-romaniei

Ți-a plăcut acest articol? Share pe:

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.