„Cine critică cu amărăciune păcatele altora, acela nu are a aștepta nici o iertare pentru păcatele sale” – Sfântul Ioan Gură de Aur

Cei care se ocupă cu judecarea și criticarea semenilor arată o lipsă de cercetare a propriilor lor fapte și greșeli.

Sfântul Ioan Gură de Aur spune că „pentru noi înșine trebuie să ne îngrijim, cum am putea să dăm seamă de păcatele noastre și să ne întoarcem grija la cercetarea propriei noastre vieți”.

Pentru ce dar să ne irosim vremea judecând cele străine iar de ale noastre să nu ne îngrijim câtuși de puțin?

Cine critică cu amărăciune păcatele altora, acela nu are a aștepta nici o iertare pentru păcatele sale. Căci Dumnezeu ne va judeca nu numai după mărimea păcatelor noastre, ci și după cum am judecat noi pe alții. De aceea Hristos a zis: „Nu judecați, ca să nu fiți judecați” (Matei 7, 1).

Așadar, păcatele noastre vor deveni și mai grele și mai mari dacă în loc să ne petrecem timpul în pocăință ne apucăm să judecăm cu asprime pe alții.

Să căutăm a ne curăța sufletul nostru de această patimă și a ne asemăna omului blând și iubitor de oameni, care prin dragostea sa de semeni „micșorează mărimea păcatelor sale”.

Iar de vom auzi ceva despre alții, să le dăm repede uitării, pentru a ne păzi sufletul în pace și netulburat.

Iată ce frumos spune în Cartea Psamilor despre omul cu frică de Dumnezeu care se păzește pe sine de grăirea de rău și de auzirea celor rele despre semenii săi:

„Prietenii mei și vecinii mei în preajma mea s-au apropiat iar ce de aproape ai mei departe au stat. Și se sileau cei ce căutau sufletul meu și cei ce căutau cele rele mie grăiau deșertăciuni și vicleșuguri toată ziua cugetau. Iar eu ca un surd nu auzeam și ca un mut ce nu-și deschide gura sa. Și m-am făcut ca un om ce nu aude și nu are în gura lui mustrări” (Ps. 37, 11-14).

Sfântul Ioan Gură de Aur ne sfătuiește să ne astupăm urechile la cuvintele defăimătoare despre aproapele și să nu participăm la cuvântarea de rău.

„Dacă defăimătorii vor vedea că disprețul nostru îi ajunge mai degrabă pe dânșii decât pe cei defăimați, atunci ei curând se vor lăsa de obiceiul lor cel rău, vor părăsi păcatul lor, iar pe viitor vor grăi bine despre aproapele”.

Acest păcat este rău nu numai pentru că vom da seama pentru fiecare cuvânt, ci și pentru că defăimarea ne răpește orice dezvinovățire pentru păcatele noastre, făcându-le mai grele și mai de osândit.

„Să fugim, fraților, de defăimări, și să recunoaștem că patima defăimării este o cursă a satanei și o groapă plină de răutate și pândituri. Căci diavolul pentru aceea ne-a împins la acest obicei rău, ca noi să nu ne îngrijim de mântuirea sufletului nostru”.

___________________________________________________________________________________________________________

Sursă: Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Postul Mare: https://doxologia.ro/viata-bisericii/predici/sfantul-ioan-gura-de-aur-despre-taina-postului-mintii-predica-la-duminica

Ți-a plăcut acest articol? Share pe:

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.