Asemenea unui pește pe uscat este sufletul într-un trup neadăpat cu Cuvântul lui Dumnezeu, cu rugăciune și cu Sfintele Taine.
Hrana sufletului este de natură duhovnicească, de aceea nimic din bunătățile acestei lumi nu îl pot face să se simtă împlinit.
Părintele Iosif Trifa spunea că asemenea unor pescari care au supraviețuit valurilor mari dar au murit de sete în mijlocul mării, așa se întâmplă și cu sufletul însetat de Dumnezeu.
„Putem avea toate bunurile, toate averile și plăcerile acestei lumi; ele nu astâmpără setea sufletului și nu dau fericirea sufletului. Înconjurat de bunuri lumești, sufletul moare de foame și sete dacă nu i se dă pâinea și apa lui cea adevărată”.
Părintele Iosif Trifa spunea că noi suntem alcătuiți din două părți: trupul, care este lut, și sufletul, care este suflare din suflarea lui Dumnezeu. Amândouă au legile, nevoile și lipsurile lor.
„Corpul are lipsă de aer, de apă și lumină. Sufletul își are și el foamea și setea lui. Dar lumea aceasta n-are nici un fel de hrană pentru suflet.
Lumea aceasta, cu toate plăcerile ei și cu tot aurul ei, nu poate da sufletului nici măcar o coajă de pâine”.
Iată ce frumos spune în psalmi: „Însetat-a de Tine sufletul meu, suspinat-a după Tine trupul meu” (Ps. 62, 2).
În călătoria vieții noastre pe acest pământ trebuie să ne îngrijim nu numai de trup, ci și de suflet, dându-i lui hrana de care are trebuință pentru a fi viu. Iar această hrană îi vine lui de sus, și este o mâncare cerească.
Nimic din bunătățile cu care se desfată trupul nu pot aduce satisfaceție sufletului. El însetează și flămânzește după „pâinea cea cerească” și după „apa cea vie”, care sunt Trupul și Sângele Mântuitorului.
„Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veți mânca trupul Fiului Omului și nu veți bea sângele Lui, nu veți avea viață în voi. Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viață veșnică, și Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.
Trupul este adevărata mâncare și sângele Meu, adevărata băutură”. (Ioan 6, 53-55).
______________________________________________________________________________________________________
Sursă: Preot Iosif Trifa, Mai lângă Domnul meu, Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2003, pp, 63, 67
