Să-I încredințăm lui Dumnezeu neputințele și necazurile noastre, și așa ne vom liniști gândurile și vom afla odihnă sufletelor noastre – Starețul Tadei

Starețul Tadei de la Vitovnița ne-a lăsat în urmă o comoară de învățături duhovnicești, care ne pot fi de mare folos în lumea agitată, anxioasă și haotică în care trăim astăzi.

Credea cu tărie în relația dintre gândurile pe care le emitem și starea noastră de sănătate trupească și sufletească.

Starețul Tadei (1914 – 2003)

Cauza profundă a bolilor și dezechilibrelor interioare este agitația minții și mulțumea gândurilor (negative) pe care le lăsăm să ne împovăreze umple mintea și sufletul.

Spunea adesea că așa cum ne sunt gândurile care ne îndeletnicim, așa ne este și viața. Toate temerile, stresul, tulburarea și nemulțumirea pleacă de la gânduri.

El însuși a trecut printr-o experiență dramatică, și doar nădejdea în Dumnezeu l-a salvat de la pieire. A propovăduit liniștirea gândurilor ca singurul medicament care poate aduce pacea în sufletele oamenilor.

Când ne vom opri din șuvoiul gândurilor și dorințelor și ne vom îndrepta atenția spre Dumnezeu, atunci ne vom vindeca de toate neputințele și se va face liniște în viața noastră.

„Trebuie să ne predăm Domnului, să-I încredințăm toate ale noastre, căci El este prezent pretutindeni. Domnul vrea de la noi să fim liniștiți și în pace, fără vreun gând. Așadar, inima să fie în liniștire”.

Cea mai simplă cale de liniștire în necazuri este predarea noastră în mâinile lui Dumnezeu. „Să-i încredințăm Domnului neputințele și slăbiciunile noastre și ale aproapelui nostru”.

Iată ce spune Domnul prin gura Proorocului Davod: „Și Mă cheamă pe mine în ziua necazului și te voi izbăvi și Mă vei preaslăvi” (Ps. 49). Dumnezeu vrea să ridice greutatea necazurilor noastre, dar noi nu ne deschidem inima spre El. Iată ce frumos spune în Cartea Psalmilor:

„Vezi, pentru că Tu privești la necazuri și la durere, ca să le iei în mâinile Tale; căci în Tine se încrede săracul, iar orfanului Tu i-ai fost ajutor” (Ps. 9, 34).

Când ne lăsăm copleșiți de necazuri, sistemul nostru nervos cedează și nu mai putem răbda această povară. Ajungem să nu ne mai putem suporta nici pe noi înșine, nici pe semenii noștri.

Iată cum se ruga David: „Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Domnul m-am rugat. Vărsa-voi înaintea Lui rugăciunea mea, necazul meu înaintea Lui voi spune” (Ps. 141).

Dacă nu ne vom ruga și nu vom revărsa sufletul și necazurile noastre înaintea lui Dumnezeu, „atunci în chip firesc, și în societate, și la locul de muncă, și în familie – pretutindeni – viața devine chinuitoare”.

Trebuie să învățăm să ne odihnim cugetul, să ne liniștim sufletul. „Când gândurile noastre se liniștesc și trupul se odihnește”. Sfinții Părinți spun să ne adunăm minta în inimă.

„Și acolo mintea să se odihnească, dar fără gânduri, fără imagini”. Așa ne putem deprinde să rostim rugăciunea lui Iisus, care aduce belșug de pace în ființa noastră și bucurii cerești.

Să-i dăm minții lucrarea rugăciunii lui Iisus, și prin rostirea numelui Lui, vom fi neîncetat în legătură cu El și vom avea parte mereu de ajutorul și sprijinul Lui.

______________________________________________________________________________________________________

Sursă: Starețul Tadei de la Mănăstirea Vitovnița, Cum îți sunt gândurile, așa îți este și viața, Editura Predania, București, 2010, pp. 166-167