În lumea cealaltă vor ajunge numai bunurile la care renunțăm aici și pe care le dăruim celorlalți – Părintele Sebastian

Raiul este destinația primordială și finală a omului. El a fost făcut dintru început pentru a trăi veșnic, însă pentru că nu a ascultat de Dumnezeu, a pierdut totul.

Dumnezeu ne-a dăruit șansa să ne întoarcem la El și să dobândim Împărăția Cerurilor prin jertfa Fiului Său, a Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Cu toții putem deveni moștenitori ai Împărăției lui Dumnezeu dacă ascultăm cuvintele Lui și împlinim poruncile pe care ni le-a lăsat. Și aceste porunci nu sunt decât dragostea noastră arătată față de aproapele nostru.

Această dragoste se arată prin toate activitățile de întrajutorare, fie că este vorba despre un sprijin financiar sau material, fie că este vorba despre un ajutor spiritual.

Câștigăm viața veșnică dăruind semenilor noștri afecțiunea noastră, răbdarea noastră, înțelegerea noastră. Ne mântuim sufletul iubind și iertând, răspândind în jurul nostru pace, lumină și căldură, imitându-L pe Dumnezeu.

Bun este schimbul acesta, căci pentru o mică jertfă aici, dobândim slava cea cereascăSfântul Apostol Pavel, care a fost răpit până la al treilea cer, nu a putut descrie frumusețile pe care le-a văzut și le-a auzit acolo, negăsind nici un termen de comparație cu frumusețile pământești.

A spus doar atât: „Cele ce ochiul n-a văzut și urechea n-a auzit, și la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El” (I Corinteni 2, 9).

Părintele Sebastian, Episcopul Slatinei și Romanaților, spunea într-o predică duminicală că doar iubirea de aproapele, concretizată în fapte bune va rămâne după ce ne strămutăm în lumea cealaltă, toate celelalte vor pieri.

„Este paradoxal cum în lumea cealaltă vor ajunge numai bunurile la care suntem gata să renunțăm aici, adică să le dăruim celuilalt!”

Mântuitorul ne îndeamnă să fim buni și milostivi pentru că aceste stări sufletești sunt specifice fiilor lui Dumnezeu, care moștenesc Împărăția cerurilor. 

Dumnezeu ne poruncește să dăm – „Celui care cere de la tine, dă-i; și de la cel ce voiește să se împrumute de la tine, nu întoarce fața ta” (Matei 5, 42), dar vrea ca noi să dăm de bunăvoie, nu din constrângere sau de silă.

Dumnezeu voiește să avem inima largă și milostivă, să ne asemănăm Lui în iubire și dărnicie. Căci El ne iubește fără limite, fără interese, fără ca noi să merităm dragostea Lui.

Toate faptele noastre bune săvârșite pe pământ se convertesc în lumină în cer. Cu cât mai mult bine am făcut, cu atât mai multă lumină vom avea dincolo. Fiecare va străluci dincolo în intensitate potrivit curăției sufletului său și a faptelor bune săvârșite în răstimpul pe care l-a petrecut pe pământ. 

Faptă bună se numește orice gest de dragoste, de mângâiere, de compasiune arătat aproapelui, fie el un apropiat sau un străin, un om drag sau un om care ne face rău.

Faptă bună este să oferi celui însetat o cană cu apă și celui flămând o pâine, să rupi din timpul tău pentru a ajuta un semen, să vizitezi pe cei bolnavi și singuri, să ajuți pe cei neputincioși.

treci cu vederea nedreptățile celor din jur, să fii lesne iertător și împăciuitor, să încurajezi dragostea dintre oameni, să nu fii părtaș la certuri și calomnieri, să iei apărarea celui învinuit, să îl ajuți pe cel căzut în vreo patimă să se ridice, acoperind rănile lui cu dragostea ta, să dai un sfat bun, să suporți cusururile semenilor.

Sfântul Luca al Crimeei spunea:

„Iubiții mei în Hristos, să facem din toată inima faptele milostivirii, socotind pierdută ziua în care n-am ajutat pe cineva, fie cu vorba bună, fie împărtășindu-i din inimă necazurile și suferințele, fie mijlocind prin rugăciune pentru el înaintea lui Dumnezeu”.

Doar dăruind vei dobândi, spunea Părintele Nicolae Steinhardt. 

Ți-a plăcut acest articol? Share pe:

loading...

    Adaugă comentariu

    Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.