Din cauza mândriei se chinuie omul pe pământ și nu-și află pacea sufletului
„Învățați de la Mine că sunt blând și smerit cu inima, și veți afla odihnă sufletelor voastre”, ne spune Mântuitorul. Nu bogăția, nici agonisirile materiale, nici trufia, nici poziția înaltă în societate nu ne poate aduce pace, ci numai smerenia și blândețea.
Aceste virtuți sunt caracteristici omului care se străduiește să se facă după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, și ele se dobândesc prin multă trudă și luptă a omului cu sine însuși.
Cel care iubește pe toți ca o mamă și acoperă greșelile celorlalți, trece cu vederea răutățile și jignirile, răsplătește cu bine celor care-i fac rău și se vede pe sine mai prejos decât toți oamenii, acela trăiește în tihnă, nu se tulbură și nu se întristează de nimic.
El are iubirea lui Dumnezeu și pe Duhul Sfânt întru sine și se simte împlinit și mulțumit. Smerenia dă sufletului o stare de pace și de bucurie, care vine de la Duhul Sfânt Ce se sălășluiește în inima celui blând și bun.
Cel smerit se mulțumește cu ceea ce are și nu cârtește, nu se crede mai bun decât semenii lui și nu caută slava oamenilor.
„Dar noi n-avem smerenie, și de aceea ne chinuim pe noi înșine și pe cei ce trăiesc împreună cu noi”, spune Sfântul Siluan Athonitul. Omul mândru le face viața grea și celor din jurul lui, prin comportamentul și vorbele lui lipsite de smerenie.
Cel mândru și încrezător în sine nu poate avea părtășie cu Dumnezeu, căci El sălășluiește doar în inima celor smeriți, ascultători și împlinitori ai cuvintelor Sale.
Din pricina mândriei omul se lipsește de bucuria de a cunoaște pe Dumnezeu și de a primi ajutorul Lui. Iată ce spune Sfântul Siluan:
„Din pricina mândriei minții lor, Domnul nu Se face cunoscut multora, dar cu toate acestea, ei cred că știu multe. Dar ce este știința lor dacă nu cunosc pe Domnul, dacă nu cunosc harul Sfântului Duh, dacă nu știu cum vine și de ce se pierde?”
Omul poate pierde pe Duhul Sfânt chiar și pentru un cuvânt sau un gând rău. Pentru a păstra harul Duhului Sfânt, trebuie să ne străduim să iubim pe toți și să viețuim în smerenie.
„Fraților, cu toate puterile voastre, păziți pacea dumnezeiască dată nouă în dar, și când cineva ne va supăra, să-l iubim, chiar dacă aceasta nu este ușor. Și Domnul, văzând osteneala noastră, ne va ajuta cu harul Lui”.
