„Mâinile și picioarele să le dați la muncă, dar NU ȘI INIMA” – Sfântul Paisie Aghioritul
În practica monastică ortodoxă creștină există această expresie: „ora et labora”, care înseamnă „roagă-te și muncește”.
Nu numai călugării, ci și cei care trăiesc în lume trebuie să se roage în timp ce lucrează și întreprind diferite activități.
Nimic din cele exterioare nu trebuie să împiedice așezarea lăuntrică a sufletului în rugăciune. Sfinții Părinți care au viețuit prin pustietăți nu lăsau nimic să le răpească liniștea. Ei își petreceau timpul împletind coșuri pentru a-și câștiga hrana de zi cu zi. Mâinile lucrau, dar mintea era necontenit la Dumnezeu.
Părintele Paisie Aghioritul spunea că trebuie să avem grijă ca mintea noastră să rămână sus de Dumnezeu, să nu o împovărăm cu lucrurile materiale care îi împiedică lucrarea duhovnicească.
„Nu trebuie să ne dăm inima lucrurilor materiale. Sunt unii care se dăruiesc cu totul celor materiale. Toată ziua se preocupă cum să facă bine o treabă și nu se gândesc deloc la Dumnezeu.”
De aici ne vine stresul, mâhnirea, anxietatea, depresia, palpitațiile, oboseala și toate celelalte problemele de sănătate care apar din cauză că ne expunem inima la factorii externi care ne răpesc liniștea și pacea.
„Să folosiți mâinile și picioarele la muncă, dar să nu lăsați mintea voastră să se depărteze de Dumnezeu. Să nu vă dați toată ființa, toată puterea dimpreună cu inima voastră celor materiale.”
Sfântul Paisie numea acest lucru închinare la idoli. Inima este și trebuie să fie sălașul lui Dumnezeu în noi.
„Bogăția de ar curge, nu vă lipiți inima de ea”, zice în Cartea Psalmilor (Ps. 61, 10). „Unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta”, ne spune și Mântuitorul (Matei 6, 21).
Iar în alt loc ni-l dă exemplu pe bogatul nemilostiv pe care îl numește nebun pentru că își agonisise o mare avere pământească spre desfătarea proprie, și nu se îngrijea de sufletul lui, miluind pe săraci.
„Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Și cele ce ai pregătit ale cui vor fi? Așa se întâmplă cu cel ce-și adună comori sieși și nu se îmbogățește în Dumnezeu” (Luca 12, 20-21).
„Dacă inima se va risipi în multe lucruri fără însemnătate, nu va avea putere după aceea să se îndurereze pentru ceea ce se cuvine să o doară.”
Aici Părintele se referă la faptul că inima trebuie să se îndeletnicească cu cele sensibile, să aibă o lucrare duhovnicească: să se roage pentru sine și pentru cei aflați în nevoi, să se străduiască să dobândească virtuțile: dragostea, smerenia, răbdarea, blândețea.
____________________________________________________________________________________________________
Sursă:
Cuviosul Paisie Aghioritul, Nu vă dați inima celor materiale, Cuvinte Duhovnicești, Cu durere și dragoste pentru omul contemporan, Editura Evanghelismos, București, 2012, pp. 199-200
