Viața noastră este plină de MINUNI, dar deseori noi nu le observăm
Când ne rugăm fierbinte pentru o problemă și totul se încheie cu bine, trebuie să știm că Dumnezeu a ascultat rugăciunea noastră și a creat conjunctura favorabilă pentru toți cei implicați în problema respectivă.
Noi spunem că am avut „noroc”. În realitate însă, Dumnezeu este Cel care a intervenit și a mișcat totul spre binele tuturor.
Dacă am medita la toate dățile când am scăpat de felurite primejdii și necazuri, am conștientiza cât de mult ne-a ajutat Dumnezeu. Dar noi punem aceste rezolvări pe seama noastră sau a oamenilor, și uităm să-I mulțumim lui Dumnezeu.
Adesea trăim cu impresia că totul merge de la sine. Însă toate se mișcă și viază în Dumnezeu, căci toate prin El s-au făcut. Fără Dumnezeu și susținerea Lui, toate ar dispărea într-o clipă.
Starețul Varsanufie de la Mănăstirea Optina spunea:
„Dacă privim cu atenție la viața noastră, vom vedea că ea toată este plină de minuni, numai că deseori noi nu le observăm, și trecem pe lângă ele cu indiferență”.
Să ne dea Domnul minte ca să petrecem cu băgare de seamă zilele vieții noastre, să lucrăm cu frică și cu cutremur la mântuirea noastră.”
Prin rugăciunea deasă, omul ajunge să simtă prezența lui Dumnezeu și să vadă ajutorul Lui în toate. Dacă am deschide ochii sufletului și am privi la viața noastră, am vedea că ea este plină de binecuvântări.
Sfântul Paisie Aghioritul spunea că „omul care se gândește la binefacerile lui Dumnezeu se cutremură, este mișcat sufletește, inima îi plesnește și-L slavoslovește pe Dumnezeu”.
Bine ar fi să cugetăm tot timpul la binefacerile lui Dumnezeu și să-I mulțumim pentru cele mai mici lucruri din viața noastră.
„Copilul, când este cu mintea la mama sa, atunci îi simte mângâierile. Dacă însă este preocupat de jucăriile lui, ea îl mângâie, dar el nu simte nimic. Și Dumnezeu ne mângâie mereu.”
Datori suntem să-I mulțumim Domnului pentru toate binefacerile din viața noastră, și pentru cele trupești și pentru cele sufletești, pentru hrană, pentru bunăstare, pentru sănătate, pentru izbăvirea de ispite și de patimi, pentru răbdarea necazurilor.
Iată ce frumos spune în Psalmul 102:
Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul, și toate cele dinlăuntrul meu numele cel sfânt al Lui. Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul, și nu uita toate răsplătirile Lui.
Pe Cel ce curățește toate fărădelegile tale, pe Cel ce vindecă toate bolile tale. Pe cel ce izbăvește din stricăciune viața ta, pe Cel ce te încununează cu milă și cu îndurări. Pe Cel ce umple de bunătăți pofta ta; înnoi-se-vor ca ale vulturului tinerețile tale.
Îndurat și milostiv este Domnul, îndelung-răbdător și mult-milostiv. Nu după păcatele noastre a făcut nouă, nici după fărădelegile noastre a răsplătit nouă. Ci cât este de departe cerul de pământ, atât este de mare mila Lui spre cei ce se tem de El.
Pe cât sunt de departe răsăriturile de la apusuri, depărtat-a de la noi fărădelegile noastre. În ce chip miluiește tatăl pe fii, așa a miluit Domnul pe cei ce se tem de El.
„Dacă am ține minte nenumăratele faceri de bine de care noi, nevrednici, ne-am putut bucura de la Dumnezeu, n-ar mai fi în noi deloc cârteală și nemulțumire. Dar înclinăm să ținem minte mai mult greutățile din tot ce ni s-a întâmplat în trecut.
Iar deseori, făcând socoteala necazurilor și eșecurilor din viața noastră, uităm să le comparăm cu acele nu puține cazuri când am simțit asupra noastră o vădită și perceptibilă lucrare a milostivirii și ajutorului lui Dumnezeu.”
_____________________________________________________________________________________________________
Surse bibliografice:
1. Din Convorbirile Starețului Varsanufie de la Optina cu fiii lui duhovnicești
2. Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte Duhovnicești, Despre Rugăciune, Ed. Evanghelismos, București, 2013, p. 222
3. Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu – 366 Cuvinte de folos pentru toate zilele anului, Editura Sophia, 2008