Omul blând este mai puternic decât toți puternicii pământului, deoarece dacă este ofensat se bucură, dacă este mâhnit, se bucură. Are pace și în necazuri și în bucurie

Blândețea este ca un balsam pentru sufletul omului. Numai numele acestei virtuți pricinuiește multă plăcere celui care îl aude rostindu-se.

Unii oameni sunt blânzi prin firea lor, dar alta este blândețea cea după Dumnezeu, căci ea este una din însușirile lui Dumnezeu.

Blândețe

Mântuitorul a zis: „Învățați de la Mine că sunt blând și smerit cu inima, și veți afla odihnă sufletelor voastre”.

Această virtute se dobândește prin multă osteneală, căci ea înseamnă lepădare de sine, biruirea egoismului și a răutății, a orgoliului și a îndreptățiri de sine, și practicarea iubirii care se jertfește pe sine pentru aproapele.

Nu toți cei care sunt calmi și liniștiți pot fi numiți și blânzi. Blândețea se însoțește cu smerenia, și ele se suie ca o mireasmă bineplăcută înaintea Domnului.

„Cel blând este binevoitor și prietenos cu toți, iar față de cei păcătoși se poartă cu îngăduință. Nu se ceartă, nu hulește, nu ocărăște, ci cu dragoste îi îndreaptă pe cei care greșesc.”

Sfântul Nectarie definește blândețea ca liniștea sufletul care Îl iubește pe Dumnezeu și pe aproapele său. Ea pricinuiește „plăcere tuturor celor ce privesc chipul ei”.

„Blândețea este o harismă dumnezeiască, este scara care îl suie pe om la Cer. Ea îl dă omului chipul blândului Iisus, Care îi încălzește inima. Blândețea este urmată de smerenie, de îngăduință și de răbdare.“

Blândețea este o dispoziție pașnică a sufletului care crede cu fermitate și-L iubește pe Iisus Hristos, și care suferă orice rău pe care i-l pricinuiesc oamenii sau viclenia diavolului.

Omul blând nu se irită și nu se enervează de împotriviri și piedici, iartă ușor jignirile oamenilor și se roagă pentru binele vrăjmașilor lui, pentru că respectă valoarea umană și creștină.

Cel care are inima blândă nu poartă ranchiună sau zavistie. Nu ține minte răul, nu viclenește, nu răsplătește răul cu rău, ci pe toate le biruie cu blândețe.

„Cel blând nu se enervează, nu-și înalță glasul său cu sălbăticie atunci când îl vatămă sau îl jignesc ceilalți”.

Cel blând se face asemănător lui Dumnezeu, Care se poartă tot timpul cu blândețe cu noi, care îi greșim mereu:

„Ne rabdă și ne face bine neîncetat. De aceea suntem și noi datori să devenim blânzi, îngăduitori și îndelung răbdători față de frații noștri”.

Iată cum ne povățuiește Sfântul Ioan Gură de Aur să ne purtăm față de semenii noștri, împlinind întocmai poruncile Domnului:

Te-a vorbit de rău? Tu laudă-l. Te-a ocărât? Tu vorbește-l de bine. A gândit rău împotriva ta? Fă-i bine, răsplătește-i cu cele potrivnice, dacă cu adevărat te îngrijești de mântuirea lui, iar nu să-ți satisfaci patima ta, dorind să te răzbuni.“

Și Sfântul Grigorie Teologul asemenea ne învață, „să biruim prin blândețe pe cei care ne-au ofensat; să-i câștigăm prin evlavia noastră! Să lăsăm să-i pedepsească cugetul lor și nu mânia noastră.

„Cel blând pentru Dumnezeu este mai înțelept decât înțelepții și cel smerit cu inima e mai puternic decât cei puternici, căci poartă jugul lui Hristos”, spune Sfântul Marcu Ascetul.

Sfântul Ioan Scărarul ne spune de ce: „blândețea este așezarea nemișcată a sufletului, care rămâne același la cinste și la necinste”. Ce altă putere își poate dori omul să aibă decât aceea de a petrece netulburat de ispitele care vin asupra lui și de a le birui prin blândețe, bunătate și iubire.

„Blândețea este stânca de care se sparg balurile grele ale vieții. Prin ea se întărește răbdarea, ușa înțelepciunii duhovnicești”.

După Sfântul Efrem Sirul, cel blând trăiește mereu în pace: „dacă este ofensat se bucură, dacă este mâhnit, se bucură.”

Sfântul Efrem Sirul spune că pentru a birui iuțimea și mânia trebuie să ne aduce aminte de Mântuitorul, de blândețea și îndelunga Lui răbdare față de păcătoși.

____________________________________________________________________________________________________

Surse bibliografice:

1. Mărturie Athonită, Învățături Patristice Despre Blândețe: http://marturieathonita.ro/invataturi-patristice-despre-blandete/

2. Mănăstirea Pissiota, Viața în duh filocalic, București, 1999 

3. De Veghe Patriei, Din zicerile Sfinților Părinți despre blândețe: https://deveghepatriei.wordpress.com/2011/11/02/din-zicerile-sf-parinti-despre-blandete/

Ți-a plăcut acest articol? Share pe:

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.