Rugăciune la începutul POSTULUI mare

Postul nu este un scop în sine, ci un mijloc care ne ajută să facem o lucrare duhovnicească mai profundă. Nici un folos nu este în a posti de cele dinafară dacă nu ne curățim și de răutățile dinăuntru.

Postul trupesc înlesnește purificarea sufletului de patimi, îl smerește pe om și îl aduce mai ușor în starea de pocăință și de rugăciune.

În vremea postului avem foarte multă nevoie de rugăciune, căci ea este hrana care ne ajută să ne înfrânăm de la mâncarea cea multă și gustoasă.

Fără rugăciune, postul ni se poate părea greoi, sau chiar lipsit de sens. Mai ales la început de post avem nevoie să ne întărim duhovnicește prin rugăciune.

Sfântul Ignatie Briancianinov are una din cele mai frumoase și folositoare rugăciuni pe care o putem citi în toată vremea postului, deoarece ea ne ajută să ne cercetăm lăuntric și să fim atenți la propriile păcate.

Cel care ajunge să-și vadă păcatele a câștigat mai mult decât cel care a ajuns să vadă îngeri, spun Sfinții Părinți. Postul trebuie să ne ajute să ne curățim mintea, să ne spălăm simțirile, să ne înnobilăm gândurile, să ne împodobim sufletul cu virtuțile dragostei, răbdării și smereniei. 

Rugăciune pentru vederea propriilor păcate

„Doamne! Dă-ne să ne vedem păcatele noastre, așa încât mintea noastră, atrasă cu desăvârșire de luarea-aminte față de păcatele noastre, să înceteze a mai vedea greșelile aproapelui, și să-i vadă pe toți, într-acest chip, buni.

Dă inimii noastre să părăsească grija pierzătoare de neajunsurile aproapelui, să își unească toate grijile numai în grija pentru dobândirea curăției și sfințeniei poruncite și gătite nouă de Tine.

Dă-ne nouă, celor ce ne-am spurcat haina sufletului, să o albim iarăși: ea a fost deja spălată prin apele Botezului, iar acum, după pângărire, aceste haine au nevoie să fie spălate prin apele lacrimilor.

Dă-ne să vedem în lumina harului Tău neputințele cele de multe feluri care trăiesc în noi, înăbușind în inimă mișcările duhovnicești, aducând în ea mișcările sângelui și trupului, care sunt potrivnice Împărăției lui Dumnezeu.

Dă-ne marele dar al pocăinței, înaintea căruia merge și pe care îl naște marele dar al vederii păcatelor noastre.

Păzește-ne, cu aceste mari daruri, de hăurile amăgirii de sine, care apare în suflet din pricina păcătoșeniei sale neluate în seamă și neînțelese, și se naște din lucrările patimii dulceții și slavei deșarte care trăiesc în el neluate în seamă și neînțelese.

Păzește-ne pe noi cu aceste mari daruri în calea noastră către Tine, și dă-ne nouă să ajungem la Tine, Cela ce chemi pe cei ce-și recunosc păcătoșenia, și lepezi pe cei ce se socot drepți, ca să Te slavoslovim în veci, întru veșnica Ta fericire, a Singurului Dumnezeu Adevărat, Răscumpărătorul celor robiți, și Mântuitorul celor pierduți. Amin.”