Religie

Rugăciune la Întâmpinarea Domnului

Praznicul Întâmpinării Domnului este o sărbătoare plină de lumină, de măreție și de gingășie deopotrivă. Ea ne arată încă o dată marea lui Dumnezeu iubire față de om.

Căci trup luând pentru noi, Mântuitorul Hristos a împlinit toate rânduielile firii, măcar că era Dumnezeu adevărat, dându-ne nou pildă de smerenie și ascultare desăvârșită.

Întâmpinarea Domnului

Deși s-a petrecut în urmă cu două milenii, acest eveniment este reactualizat de fiecare dată când un prunc este adus de părinți la patruzeci de zile la Biserică.

Nimic din ceea ce întâlnim în Sfânta Scriptură nu este vechi sau demodat, deoarece tot ce a rostit și a făcut Mântuitorul în vremea Sa se întâlnește în rânduiala Bisericii și în viața fiecărui om care se străduiește să trăiască după poruncile lui Dumnezeu.

Înalt Preasfințitul Teofan, Mitropolitul Moldovei, spunea într-o predică rostită în anul 2011, că Sfânta Biserică a preluat acest eveniment al aducerii Pruncului Iisus la templu și l-a inclus în rânduiala familiilor creștine din toate timpurile, care dau naștere de prunci.

Potrivit tradiției Bisericii, fiecare prunc trebuie adus la 40 de zile de la naștere la Biserică, unde are loc același ritual pe care Dreptul Simeon l-a săvârșit în urmă cu două milenii în Templul din Ierusalim. Această ceremonie se mai numește îmbisericire, începută acum și continuată pe tot parcursul vieții de către cel născut.

Dacă mamei nu i s-a făcut molitfa de 40 de zile, preotul o citește acum, apoi ia pruncul în brațe și îl duce să-l închine la icoane. Dacă este de parte bărbătească, este dus în Sfântul Altar și atins de Sfânta Masă cu creștetul. La sfârșit, preotul încredințează pruncul mamei sale.

Dumnezeu S-a lăsat purtat în brațe de către om, astfel încât acesta din urmă a devenit purtător de Dumnezeu (teofor). Cu toate acestea, omul însuși este purtat de Dumnezeu, după cum spun cântările Bisericii: „Nu bătrânul Mă ține pe Mine, ci Eu îl țin pe El, căci El îmi cere iertare.”

Astfel, prin îmbisericire, omul Îl primește în sufletul său pe Dumnezeu, Care S-a făcut Însuși purtător al firii noastre omenești și totodată al tuturor suferințelor și încercărilor noastre.

„Dumnezeu se află tot timpul alături de noi”, spune Părintele Teofan, „ne însoțește pașii drumului de-a lungul vieții, iar în momente de ispită, El nu mai este doar alături de noi, ci este în noi. Ne poartă pe noi pe umerii ființei Sale, pentru a ne ajuta.”

Starea aceasta de îmbisericire care are loc imediat după nașterea noastră trebuie să devină o stare permanentă a noastră, a prin viața noastră bineplăcută lui Dumnezeu să ajutăm la „îmbisericirea” întregii lumi, a societății în toate domeniile ei, spunea Preasfințitul Teofan.

Tropar la Praznicul Întâmpinării Domnului

Bucură-te, Ceea ce eşti Plină de har, Născătoare de Dumnezeu Fecioară; că din tine a Răsărit Soarele dreptăţii, Hristos Dumnezeul nostru, luminând pe cei dintru întuneric. Veseleşte-te şi tu, bătrânule drepte, cel ce ai primit în braţe pe Izbăvitorul sufletelor noastre, Cel Ce ne-a dăruit nouă şi Învierea.

Canon de rugăciune la Praznicul Întâmpinării Domnului

Cântarea 1

Pământul cel roditor de adâncime, uscat l-a trecut oarecând soarele; căci ca un zid s-a închegat apa de amândouă părţile, trecând poporul marea pedestru şi lui Dumnezeu cu plăcere cântând: să cântăm Domnului, căci cu Slavă S-a preaslăvit.

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Să picure norii apă, că Soarele Hristos a venit pe Nor Uşor, ca un Prunc în Templu, fiind purtat de braţe preacurate. Pentru aceasta credincioşii să strigăm: să cântăm Domnului, căci cu Slavă S-a preaslăvit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Întăriti-vă mâini slăbite de bătrâneţe ale Dreptului Simeon şi picioare obosite ale bătrânului înainte vă mişcaţi, spre întâmpinarea lui Hristos; dănţuire împreună cu cei fără de trup începeţi. Să cântăm Domnului, căci cu Slavă S-a preaslăvit.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ceruri, ce cu înţelepciune sunteţi întinse, veseliţi-vă şi pământule bucură-te; că din Dumnezeieştile sânuri odrăslind Făcătorul Hristos, de Maică Fecioară lui Dumnezeu Tatălui este adus Prunc, Cel mai înainte de veci; căci cu Slavă S-a preaslăvit.

Catavasie:

Pământul cel roditor de adâncime, uscat l-a trecut oarecând soarele; căci ca un zid s-a închegat apa de amândouă părţile, trecând poporul marea pedestru şi lui Dumnezeu cu plăcere cântând: să cântăm Domnului, căci cu Slavă S-a preaslăvit.

Cântarea a 3-a

Întărirea celor ce nădăjduiesc spre Tine, întăreşte, Doamne, Biserica Ta, pe care o ai câştigat cu Scump Sângele Tău.

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Cel Unul-Născut din Tatăl mai înainte de veci, Prunc Unul-Născut din Fecioară Nestricată S-a arătat, lui Adam întinzându-i mâna.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pe cel întâi zidit, care prin înşelăciune a ajuns cu minte de prunc, iarăşi l-a îndreptat Dumnezeu Cuvântul, Cel Ce Prunc S-a arătat.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Firea ce se trage din pământ, care iarăşi se întoarce într-însul, a arătat-o Ziditorul asemenea Dumnezeirii, făcându-Se ca un Prunc, fără de schimbare.

Catavasie:

Întărirea celor ce nădăjduiesc spre Tine, întăreşte, Doamne, Biserica Ta, pe care o ai câştigat cu Scump Sângele Tău.

Cântarea a 4-a

Acoperit-a cerurile bunătatea Ta, Hristoase; că ieşind din Chivotul Sfinţirii Tale, din Maică Nepătată, în Biserica Slavei Tale Te-ai arătat, ca un Prunc în braţe purtat. Şi s-au umplut toate de lauda Ta.

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Bucurându-te Dreptule Simeon, tăinuitorule al celor negrăite, Născătoarea de Dumnezeu a strigat: pe Cuvântul Hristos, Cel Ce S-a făcut Prunc şi a fost vestit ţie de demult de la Duhul Sfânt, primeşte-L în braţe, strigând: umplutu-s-au toate de lauda Ta.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Mângâierea Israelului Celui Sfânt, către care ai nădăjduit, Dreptule Simeon, de la vârsta pruncească, primeşte-o acum bucurându-te, pe Hristos Făcătorul Legii şi Stăpânul, Care a împlinit rânduiala Legii, strigându-I Lui: umplutu-s-au toate de lauda Ta.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Văzând Simeon pe Cuvântul Cel fără de început, pe Pricinuitorul fiinţei tuturor cu Trup ca un Prunc, purtat ca pe un Scaun de Heruvimi de Fecioara, minunându-se, a strigat Lui: umplutu-s-au toate de lauda Ta.

Catavasie:

Acoperit-a cerurile bunătatea Ta, Hristoase; că ieşind din Chivotul Sfinţirii Tale din Maică Nepătată, în Biserica Slavei Tale Te-ai arătat, ca un Prunc în braţe purtat. Şi s-au umplut toate de lauda Ta.

Cântarea a 5-a

Când a văzut Isaia, cu închipuire pe Dumnezeu pe Scaun Preaînalt, de Îngerii Slavei înconjurat, a strigat: o, eu, ticălosul! Că am văzut mai înainte pe Dumnezeu Întrupat, Lumina Cea Neînserată, pe Cel Ce Stăpâneşte pacea.

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Cunoscând Dumnezeiescul bătrân Slava cea mai înainte arătată, de demult, proorocului şi văzând pe Cuvântul ţinut de mâinile Maicii, a strigat: o, Preacurată! Bucură-te! Căci cuprinzi ca un Scaun pe Dumnezeu, Lumina Cea Neînserată, pe Cel Ce stăpâneşte pacea.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Plecându-se bătrânul şi Dumnezeieşte insuflat atingându-se de picioarele Celei ce n-a ştiut de nuntă, ale Maicii lui Dumnezeu, a zis: Foc porţi, Preacurată şi mă înfricoşez a lua în braţe pe Dumnezeu, Lumina Cea Neînserată, pe Cel Ce stăpâneşte pacea.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Curăţitu-s-a Proorocul Isaia primind cărbunele de la Serafim şi bătrânul a strigat Maicii lui Dumnezeu: tu, ca un Cleşte, cu mâinile mă luminezi dându-mi pe Acela pe Care Îl porţi, Lumina Cea Neînserată, pe Cel Ce stăpâneşte pacea.

Catavasie:

Când a văzut Isaia, cu închipuire pe Dumnezeu pe Scaun Preaînalt, de Îngerii Slavei înconjurat, a strigat: o, eu, ticălosul! Că am văzut mai înainte pe Dumnezeu Întrupat, Lumina Cea Neînserată, pe Cel Ce Stăpâneşte pacea.

Cântarea a 6-a

Strigat-a Ţie bătrânul, văzând cu ochii Mântuirea Care a venit popoarelor de la Dumnezeu: Hristoase, Tu eşti Dumnezeul meu.

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

În Sion pentru cei neplecaţi ai fost pus Piatră de poticnire şi Piatră de sminteală; iar pentru cei credincioşi Neclintită Mântuire.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Purtând cu statornicie Chipul Celui Ce Te-a născut mai înainte de veci, din milostivire, Te-ai îmbrăcat acum cu neputinţa omenească.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe cel ce se închină Ţie, Fiului Celui de sus, Fiului Fecioarei lui Dumnezeu, Celui Ce Prunc Te-ai făcut, acum slobozeşte-l în pace.

Catavasie:

Strigat-a Ţie bătrânul, văzând cu ochii Mântuirea Care a venit popoarelor de la Dumnezeu: Hristoase, Tu eşti Dumnezeul meu.

CONDAC

Cel Ce cu naşterea Ta ai sfinţit pântecele Fecioarei şi mâinile Dreptului Simeon care Te-au întâmpinat acum le-ai binecuvântat şi precum se cuvenea ne-ai mântuit pe noi, Hristoase Dumnezeule, împacă lumea ce se găseşte în războaie şi întăreşte Biserica pe care o ai iubit, Unule Iubitorule de oameni.

Cântarea a 7-a

Pe Tine, Cel Ce ai răcorit în foc pe tinerii cei ce Dumnezeu Te-au numit şi în Fecioară Nepătată Te-ai Sălăşluit, Dumnezeu Cuvântul, Te lăudăm cântând cu dreaptă credinţă: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Lui Adam celui ce locuieşte în iad, merg să-i dovedesc şi Evei să-i aduc bună vestire, a strigat Dreptul Simeon cu proorocii dănţuind: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Dumnezeu, Cel Ce izbăveşte neamul pământesc, până la iad va veni; şi celor robiţi va aduce toată libertatea şi orbilor vedere va da; iar muţii vor putea să strige: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Şi prin inima ta, Preacurată, a zis mai înainte Dreptul Simeon Născătoarei de Dumnezeu, sabie va trece, pe Cruce văzând pe Fiul tău, Căruia strigăm: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.

Catavasie:

Pe Tine, Cel Ce ai răcorit în foc pe tinerii cei ce Dumnezeu Te-au numit şi în Fecioară Nepătată Te-ai Sălăşluit, Dumnezeu Cuvântul, Te lăudăm cântând cu dreaptă credinţă: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.

Cântarea a 8-a

În focul cel mistuitor uniţi fiind tinerii, cei ce au fost cei dintâi în cinstirea de Dumnezeu, dar de văpaie nefiind vătămaţi, cântare Dumnezeiască au cântat: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Popor al lui Israel, văzând pe Emmanuel, Slava ta, Prunc din Fecioară, înaintea Dumnezeiescului Chivot acum dănţuieşte, strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Iată a strigat Simeon: Acesta va fi Semn de poticnire, Dumnezeu fiind şi Prunc; Acestuia, cu credinţă să-I cântăm: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Viaţă din fire fiind, Acesta va fi Cădere pentru cei neplecaţi, Prunc făcându-Se Dumnezeu Cuvântul; şi Sculare va fi pentru toţi cei ce cântă cu credinţă: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Catavasie:

În focul cel mistuitor uniţi fiind tinerii, cei ce au fost cei dintâi în cinstirea de Dumnezeu, dar de văpaie nefiind vătămaţi, cântare Dumnezeiască au cântat: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a

Nu pricep, Curată, nici îngerii, nici oamenii, Maică Fecioară, Ceea ce s-a Săvârşit în tine.

În mâini ţine Simeon, bătrânul, îmbrăţişat pe al Legii Făcător şi Stăpânul tuturor.

Ziditorul vrând să mântuiască pe Adam, în pântecele Curatei Fecioare S-a Sălăşluit.

Tot neamul omenesc, Curată, te fericim şi cu credinţă te mărim ca pe Maica lui Dumnezeu.

Veniţi şi vedeţi pe Hristos, Stăpânul tuturor, pe Care astăzi Simeon Îl poartă în Sfântul Locaş.

Cel Ce priveşti spre pământ şi-l faci de se cutremură, cum şezi în mâini de bătrân? Cum te ţin braţele lui?

Trăind încă Simeon până ce pe Hristos L-a văzut, către Dânsul a strigat: slobozeşte-mă acum.

Cleştele cel Tainic ce a luat în pântece pe Cărbunele Hristos, tu eşti, Marie.

Voind a se face Om, Cel fără de început şi Dumnezeu este adus în Sfântul Locaş în a patruzecea zi.

Pogorându-Se din cer Stăpânul tuturor, L-a primit pe El Simeon preotul.

Luminează-mi sufletul şi cu lumină simţită să văd limpede şi să Te vestesc pe Tine Dumnezeu.

De ce Curată Maică şi Fecioară, aduci în Templu Prunc Tânăr, dându-L în braţele lui Simeon?

Liberare cer acum de la Tine, Ziditorule, că Te-am văzut, Hristoase, Luminamântuirii mele.

Pe Cel Căruia slujitorii cereşti cu spaimă se roagă, Îl îmbrăţişează astăzi Simeon în braţe.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel cu Firea Singur şi în Feţe Întreit apără pe robii Tăi, cei ce în Tine se încred.

Alte Stihuri:

Născătoare de Dumnezeu, Nădejdea tuturor creştinilor, acoperă, apără, păzeşte pe toţi creştinii, ce nădăjduiesc întru tine.

Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, Bună Ajutoare a lumii, acoperă-ne şi ne păzeşte de toată nevoia şi necazul.

Irmosul:

În Lege, în umbră şi în Scriptură închipuire vedem noi credincioşii: toată partea bărbătească ce deschide pântecele, Sfânt lui Dumnezeu este. Deci, pe Cuvântul Cel mai Înainte Născut, Fiul Tatălui Celui fără de început, Cel Întâi Născut din Maică, fără de ispită bărbătească Îl slăvim.

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif…

În Muntele Sinai, de demult, a văzut Moise pe Dumnezeu în nor şi de Glas Dumnezeiesc nedesluşit s-a învrednicit în nor şi în furtună. Iar acum Dreptul Simeon, pe Dumnezeu, Cel Ce S-a Întrupat fără schimbare pentru, în braţe L-a primit şi bucurându-se s-a dus din acestea de aici la Viaţa Cea Veşnică. Pentru aceea a strigat: acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne.

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *