Cel ce încă nu se VINDECĂ înseamnă că nu are suficientă CREDINȚĂ – Sfântul Macarie cel Mare

În Omiliile sale duhovnicești, Sfântul Macarie cel Mare vorbește despre faptul că mulți dintre noi nu credem cu adevărat în existența și puterea lui Dumnezeu, dându-ne exemple pilduitoare din Sfânta Scriptură. Fără credință, nici trupul, nici sufletul nu se poate vindeca de pătimirile lui.

„Noi încă nu-L iubim din toată inima și nu credem cu adevărat că El a făgăduit că va dărui Duhul Său cel Sfânt celor ce-L roagă în mod sincer.”

Sfântul Macarie cel Mare (19 ianuarie)

Cel ce încă nu se vindecă înseamnă cu nu are suficientă credință, că se îndoiește încă de puterea lui Hristos, Care pe toți îi întreba mai întâi: „Crezi că pot face Eu acestea?”

Sfânta Scriptură ne oferă numeroase mărturii de oameni vindecați datorită credinței lor mari. Părinții bisericii spun că Dumnezeu este atât de smerit și milostiv încât pune pe seama omului vindecarea. El nu zice „Eu Te-am vindecat”, ci îi spune omului:Credința ta te-a mântuit”.

Dumnezeu atât așteaptă de la noi pentru a interveni și a face totul pentru noi: o credință mare, nezdruncinată, hotărâtă.

El asta dorește: să vadă stăruința noastră, așa cum a făcut Iisus cu femeia cananeeancă, care striga după El, și El se făcea că n-o aude. În cele din urmă a împlinit rugăciunea ei, spunându-i: „O, femeie, mare este credința ta!”

Când omul se apropie de Dumnezeu prin rugăciune cu credință și își umple sufletul de nădejde, Dumnezeu varsă peste el harul Lui.

Asemenea femeii cu scurgerea de sânge care s-a atins de haina Mântuitorului și și-a luat singură vindecarea, tot așa și sufletul celui bolnav trebuie să se atingă de Domnul prin credință și va lua negreșit tămăduire. Mântuitorul a simțit o putere mare ieșind dintr-Însul când acea femei s-a atins de El.

Sufletul omului n-a putut fi vindecat de nimeni, de nici un profet sau patriarh. Se făceau în vechime tot felul de purificări corporale, dar sufletul rămânea închis între duhurile rele ce-l bântuiau. Căci rana cea mare și nevăzută pe care o făcuse satana numai Dumnezeu o putea vindeca.

Doctorul sufletului nu este altul decât Hristos, și cel ce aleargă cu credință la El se vindecă cu siguranță. Sufletul trebuie să alerge la Domnul pentru a fi vindecat, așa cum a alergat femeia cea bolnavă, așa cum a strigat orbul care nu vedea să meargă, și Iisus l-a auzit și l-a vindecat.

Dumnezeu nu Se coboară decât în aceia care Îl caută, care Îl strigă. La acest strigăt, El vine și poruncește duhurilor rele să iasă afară, așa cum Iisus a scos demonii din atâția oameni posedați.”

Citeşte mai multe despre:

    Adaugă comentariu

    Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.