Porumbelele, rudele sălbatice ale prunelor – proprietăți, moduri de recoltare și preparare

Cătina, măceșele, afinele, coacăzele negre, murele, merișoarele și porumbele constituie adevărate remedii pentru sezonul rece.

Aceste fructe de pădure care cresc la noi în țară sunt foarte bogate în vitamine și antioxidanți importanți pentru sănătatea noastră. Se cuvine așadar să ne facem cât mai multe provizii pentru iarnă.

Porumbar

Cuprins

Toggle

Ce sunt porumbele

Porumbarul (Prunus spinosa L.) este ruda sălbatică a prunului. Fructele sale duci-astringente se numesc porumbe, și seamănă cu niște afine mai mari.

Sunt rotunde, au o culoare neagră-albăstruie și sunt cărnoase la interior. Conțin foarte mulți nutrienți și sunt foarte sănătoase.

Porumbarul este unul din cei mai rezistenți arbuști la frigul iernii. Crește la margini de crânguri, prin fânețe, în grădini, în liziera pădurilor, pe marginea drumurilor și terenurilor cultivate.

Fructele se culeg toamna, începând cu luna octombrie. Însă abia în luna noiembrie, după ce dă bruma, ating maximul de nutrienți.

Pentru a le usca, fructele se înșiră pe o hârtie curată, într-un loc aerisit. Se lasă 3 săptămâni, până când devin casante. Se păstrează apoi în pungi de hârtie, într-un loc răcoros din casă.

Porumbele – proprietăți și indicații terapeutice

Porumbele conțin foarte multe tanin și vitamina C, precum și săruri de calciu și magneziu. Au proprietăți tonice pentru stomac, și sedative.

Ajută la eliminarea excesului de acidului uric. Cercetările realizate la Universitatea din Salford au arătat că porumbele sunt și antibacteriene.

Fitoterapia recomandă infuzia de fructe sau flori de porumbar pentru afecțiuni renale, hemoragii, diaree și în curele de slăbire, în tuse, stări de convalescență după gripă sau boli de plămâni, anorexie sau imunitate scăzută.

Fitoterapeutul român Ovidiu Bojor, doctor farmacist și membru al Academiei de Științe Medicale recomandă porumbele în următoarele afecțiuni:

– Diaree cu dureri și spasme
– Colită de fermentație
– Uremie, gută, reumatism
– Dischinezie biliară
– Sângerări nazale (must proaspăt)

Antioxidanții din porumbe (polifenoli, antocianine, pruncianidine, taninuri) combat radicalii liberi care cauzează îmbătrânirea precoce.

Vitamina C este esențială pentru menținerea unui sistem imunitar puternic și a unui aspect tânăr al pielii, fără riduri (datorită faptului că stimulează producția de colagen).

Florile de porumbar (care apar primăvara, înaintea frunzelor) au efecte diuretice, depurative, sedative și ușor laxative.

Sunt recomandate copiilor ușor iritabili, care suferă de asemenea de constipație.

Porumbe Proprietăți

Moduri de utilizare

Porumbele coapte bine pot fi consumate ca atare, întrucât nu sunt atât de astringente la gust.

Cele culese în luna octombrie, care nu au atins maturitatea, pot fi folosite la prepararea de gem, dulceață, marmeladă, pastă, sirop, must, vin sau lichior.

Pot fi de asemenea uscate și consumate apoi ca atare.

Persoanele hipertensive, pot bea infuzie de porumbar, preparată din 1-1 ½ lingurițe la 1 cană, câte 2-3 căni pe zi. Are efecte diuretice și sedative.

Decoct. Se prepară dintr-o linguriță de fructe uscate și mărunțite la 1 cană de apă. Se  lasă să fiarbă 5 minute, apoi se lasă la infuzat 10 minute. Se beau câte 2-3 căni pe zi în diaree, dischinezie biliară, dureri de stomac. 

Cu sucul de porumbe se pot face tamponări ale mucoasei nazale.

Sirop de porumbe. Fructele se mixează în robot, apoi peste pasta obținută se adaugă apă fiartă și răcită 100 ml de apă la 10 g de fructe). Se lasă 2 ore, apoi se stoarce pasta printr-o strecurătoare. Se elimină sâmburii, iar sucul obținut se amestecă apoi cu o cantitate egală de miere. Se păstrează în sticle, la loc răcoros.

Pentru creșterea imunității, se poate lua câte 1 lingură de sirop, de 3 ori pe zi, înaintea meselor principale. Nu se dă la copii.

Pentru diaree, colită sau intoxicații alimentare, se ia câte 1 lingură de sirop cu puțină apă, de 3-4 ori pe zi.

În alergii, se adaugă 1 lingură de sirop cu 1 pahar de apă, iar sucul obținut se bea pe parcursul zilei, cu înghițituri mici.

După 3 zile, doza se mărește la 2 linguri de sirop pe zi, diluate tot cu 1 pahar de apă. Se poate face o cură de 6 zile, care se poate relua după o pauză de 10 zile.

Sursă: „Sănătate Prin Semințe, Legume și Fructe”, Ovidiu Bojor, Catrinel Perianu