Cura cu rostopască pentru afecțiunile ficatului și bilei
√ Articol documentat
Rostopasca (Chelidonium majus) este folosită în scop medicinal încă din vremea popoarelor antice.
Indicațiile din medicina tradițională o arată utilă în afecțiunile hepato-biliare, cutanate și oftalmologice.
Cura cu rostopasca pentru afectiunile ficatului si bilei
Îi sunt atribuite proprietăți colagoge, coleretice, analgezice, antimicrobiene, antivirale și anticancerigene.
Cuprins
ROSTOPASCA ÎN MEDICINA TRADIȚIONALĂ
Proprietățile și beneficiile rostopascăi sunt descrise „De Materia Medica”.
Cele mai cunoscute utilizări terapeutice ale plantei sunt cele care vizează tulburările vizuale și bolile de ochi.
Dioscorides recomanda consumului de suc de rostopască fiert cu miere într-un vas de alamă.
Citește și – Rostopasca în medicina tradițională și modernă
Medicul grec susținea că rostopasca înmuiată în vin cu anason ajută la tratarea icterului și afecțiunilor dermatologice.
În perioada Evului Mediu, planta era folosită cel mai des pentru icter, colici, eczeme, ulcerații ale pielii și afecțiuni oculare.
În anul 1080 este descrisă de călugărul și medicul francez Odo Magdunensis ca fiind utilă în bolile de ficat și de piele.
Paracelsus recomanda rostopasca în secolul al 16-lea în tratamentul icterului și afecțiunilor hepatice.
Alți autori recomandau în trecut rădăcina de rostopască fiartă în vin cu anason sau pulbere de rădăcină amestecată cu oțet înainte de culcare pentru icter, colici și dureri de stomac.
Rostopasca este unul din cele mai cunoscute remedii pentru icter, pietre la bilă, afecțiuni spastice sau inflamatoare ale ficatului.
Polonezii foloseau infuzia din frunzele tinere de rostopască pentru reglarea funcțiilor tractului digestiv și ca agent colagog.
Jacques de Verdmon recomanda în anul 1936 infuzia dintr-o jumătate de linguriță de rostopască și 1 cană de apă clocotită contra icterului.
În Carpații Ucraineni, infuzia de rostopască era administrată în bolile hepatice.
În Vestul Ucrainei era consumată în cazul atacurilor de colici.
În țările din Balcani, planta era întrebuințată de asemenea în tulburările ficatului.
În Alpii Albanezi, fiertura din părțile aeriene ale plantei erau consumate în cantități mici (½ ceașcă) pentru tratarea hepatitelor.
Citește și – Rostopasca „bate” medicamentele pentru scăderea colesterolului
Sârbii utiliza rostopasca pentru inflamația vezicii biliare și a ductului biliar, pentru icter și hepatită.
În Polonia, ceaiul de rostopască se folosea și contra viermilor rotunzi.
ROSTOPASCA AMELIOREAZĂ BOLILE DE FICAT ȘI BILĂ
Studiile in vitro și in vivo au confirmat proprietăți hepatice și gastrice ale plantei, dar și efectele sale antimicrobiene, antivirale, antiinflamatoare și anticancerigene.
Câteva studii clinice au testat eficiența unui extract de rostopască pe pacienți cu calculi biliari și alte probleme ale vezicii biliare.
Rezultatele au arătat o îmbunătățire notabilă a mai multor parametri clinici ai bolilor:
→ senzația de plenitudine
→ atacurile de durere
→ examinarea fizică (palăarea ficatului, icterul, meteorismul)
→ analizele de laborator
Extractele cu alcaloizi din rostopască s-au dovedit benefice în caz de colelitiază, colangită, colecistită, post-colecistectomie și leziuni hepatice provocată de iintoxicația cu alcool.
Activitățile hepatoprotectoare, coleretice și colagoge ar putea fi atribuite esterilor de acid hidroxicinamic (cafeic).
CUM SE PREPARĂ INFUZIA DE ROSTOPASCĂ
Prof. dr. Constantin Pârvu recomandă rostopasca intern sub formă infuzie.
Se pune ½ linguriță de pulbere de plantă la infuzat în 250 ml de apă clcotită.
După un sfert de oră se filtrează.
Citește și – Rostopasca pe mulți bolnavi de cancer i-a ajutat – rețeta profesorului Constantin Pârvu
Se administrează câte 2 linguri, odată la 3 ore. Ajută în:
→ colici hepatobiliare
→ dischinezie biliară
→ spasme gastrointestinale
→ angină pectorală
→ tuse spastică
→ tuse convulsivă
CUM SE PREPARĂ SIROPUL DE ROSTOPASCĂ
Un alt mod de a administra rostopasca este siropul
Se pun 1 litru de apă la fiert într-un ibric.
După ce a dat bine în clocot, se ia vasul de pe foc.
Se pune pe masă și se lasă lasă 10 minute.
După aceea se adaugă 5 g de plantă mărunțită. Se amestecă bine.
Se pune capacul și se lasă la infuzat 12 ore, de seara până dimineața.
A doua zi, infuzia se strecoară și se încălzește puți.
Se ia vasul de pe foc și se adaugă 200 g de miere de salcâm.
Se amestecă bine, iar siropul obținut se toarnă în sticle.
Se păstrează la frigider.
Se administrează câte 1 lingură din oră în oră, de 10-12 ori pe zi.
Autorul recomandă acest tratament în caz de:
→ hepatite acute
→ ciroză hepatică
→ spasme ale tractului gastrointestinal
→ litiază biliară
→ dischinezie biliară
→ colecistopatii
PRECAUȚII ȘI ATENȚIONĂRI
Rostopasca nu trebuie consumată de femeile însărcinate și de copiii mai mici de 4 ani.
În doze mari, rostopasca poate provoca tulburări cardiace (hipotensiune) sau chiar paralizie temporară.
Ceaiul de rostopască are unele efecte secundare.
În anumite cazuri, poate cauza greață, vărsături sau crampe musculare.
Biochimistul Eugen Giurgiu notează că până în anul 2006 au fost raportate 30 de cazuri de probleme hepatice apărute în urma consumului de rostopască. Aceste cazuri sunt rare.
Ele pot să apară chiar și atunci când planta este consumată în dozele adecvată. Din aceste rațiuni, este mai precaut să se pornească tratamentul de o doză mică.
Încetați să mai luați rostopască dacă apar reacții adverse. Greața, scăderea poftei de mâncare, mărirea ficatului, icterul și urina roșie pot fi semne că trebuie să întrerupeți tratamentul.
Surse articol:
1. Prof. dr. Constantin Pârvu, Rostopasca, Universul Plantelor, Mică Enciclopedie, București, 2000, p. 569
2. Zielińska S, Jezierska-Domaradzka A, Wójciak-Kosior M, Sowa I, Junka A, Matkowski AM. Greater Celandine’s Ups and Downs-21 Centuries of Medicinal Uses of Chelidonium majusFrom the Viewpoint of Today’s Pharmacology. Front Pharmacol. 2018 Apr 11;9:299. doi: 10.3389/fphar.2018.00299. PMID: 29713277; PMCID: PMC5912214.
