Plante medicinale cunoscute și folosite de daci

Agricultori iscusiți, meșteșugari talentați, războinici puternici – acestea sunt câteva din calitățile cu care sunt înobilați dacii în scrierile autorilor indigeni sau străini.

Cultura lor complexă i-a transformat într-o civilizație renumită. La ei fac referire Herotod și alți istorici vestiți ai timpului.

Dacii - mari utilizatori ai plantelor medicinale

Dacii – mari utilizatori ai plantelor medicinale: Imperial Transilvania

Cultura deosebită a dacilor

Dacii au fost contemporani cu grecii și romanii, dar se diferențiau de aceștia prin câteva calități.

Excelau în agricultură și artizanat. Erau un popor bine disciplinat și profund spirtual, iubitor de înțelepciune și moralitate.

Dacia era cel mai puternic și cel mai înfricoșat adversar al Imperiului Roman.

Stilul lor de viață complex, spiritualitatea, rezistența, vitejia și strategia lor militară sunt întruchipate pe columna lui Traian.

Credința lor în nemurire a făcut acest popor receptiv la credința într-un singur Dumnezeu și la credința creștină.

Mari cunoscători ai plantelor medicinale

Mediul carpatin le-a fost favorabil transhumanței, păstoritului și dezvoltării.

Dacii practicau apicultura și erau mari cunoscutori ai plantelor medicinale.

Lucrările antice din secolele I și II î.Hr. atestă că dacii erau practicanți ai medicinei naturale.

Chiar dacă principiile după care se ghidau erau similare cu cele folosite în școala lui Hipocrate, dacii aveau ceva mai mult.

Uzanța ierburilor vindecătoare era strâns legată de spiritualitatea lor puternică.

Dacii credeau că trupul nu poate fi deplin vindecat fără suflet. Acest lucru arată că ei înțelegeau foarte bine conexiunea dintre trup și suflet, lucru rar  în acea epocă.

Citește șiLunile în care se culeg plantele medicinale

Plante medicinale cu nume dacice

Producerea mierii și recoltarea de plante tămăduitoare sunt tradiții s-au păstrat până azi în satele transilvănene.

Multe din plantele medicinale folosite în fitoterapia românească tradițională și modernă erau întrebuințate și de daci.

Acest lucru este dovedit de faptul că le dăduseră anumite nume.

Scriitorul Ioan Mocioi a alcătuit un compendiu cu nume dacice de plante medicinale atestate.

Vă prezentăm câteva dintre ele.

ABIANA = mac  (Papaver somniferum)

Planta era folosită pentru inducerea somnului și calmarea durerilor de hernie.

AMOLUSTA = ceapa (Alium cepa)

Era folosită în medicina populară în bube, bătături, indigestie și bolile cailor.

ASA = podbal (Tussilagi farfara)

Era utilizată în afecțiunile respiratorii și pulmonare: tuse, dureri de cap, febră tifoidă, astm, tuberculoză.

BLIS = albăstrea/vinețea (Centaurea cyanus)

Așa cum o sugerează și denumirea românească, albăstreaua era folosită în bolile de ochi.

BOUDATHALA = limba boului (Anchsa officinalis)

Fiartă în vin, se dădea în guturai, bronșită, retenție urinară și boli de piele contagioase, precum scarlatina și rujeola.

CINOUBOILA = cimbru (Satureja hortensis)

În vechime, era folosită contra durerilor stomacale și dentare.

COADAMA = coada șoricelului (Achillea millefolium)

Era folosită în astm, năduf, dureri de stomac, răni și tăieturi.

COTIATA = valeriana (Valeriana officinalis)

Se întrebuința în scop sedativ.

DACIANA = tătăneasa (Symphytum officinale)

În medicina populară se recomandă pentru astm, dureri pectorale, dureri de șale, dureri de dinți, de rinichi și de splină, scârtituri, hernie.

DRACONTEA = drăgaică (Galium verum)

Sânzienele erau folosit sub formă de ceai pentru diverse boli.

DYN = urzica (Urtica dioica)

Are utilizări cu spectru larg: curățarea sângelui, reumatisme, hemoragii, litiaze, catar bronșic, astm.

EURUPILLENE = traista ciobanului (Capsella bursa-pastoris)

Era folosită ca antihemoragic, în friguri.

MIZELA = cimbrișor (Thymus vulgaris)

Datorită efectelor antiinfecțioase, se foloseau în infecțiile urinare, retenție urinară, sub formă de ceai.

PARITHIA = tei (Tilia cordata)

Teiul pădureț este utilizat în medicina tradițională pentru răceală, gripă și ca stimulent nervos și cardiac.

PERIPOMASTA = toporaș (Viola odorata)

Cunoscută și sub numele de „buruiana de făcut copii”, toporașul era utilizat împotriva sterilității la copii. Are ede asemenea fecte pectorale, sudorifice și laxative.

PETRINA = pătrunjel (Petroselinum hortense)

Se dădea în durerile de cap și de stomac, fracturi, dureri de vezică. Iar pătrunjelul de câmp se folosea în boli ale gurii și gâtului și răgușeală.

PHYTYPHTELA = muguri de pin (Pinus silvestris)

Se folosesc în afecțiunile respiratorii și pulmonare.

SALIA = salvia (Salvia officinalis)

Era folosită în tuse.

SICUPNUX = scorușul de munte (Sorbus aucuparia)

Utilizat în medicina naturistă în tuse, tubercoloză, boli ale sângelui și reumatism.

SIMPEAX = pătlagină (Plantago major)

Se dădea în tuse, boli de plămâni, boli gastrice, boli de ochi și răni.

SYREON = sulfină (Meliotus officinalis)

Se întrebuința contra nădușelii, secrețiilor albe și moliilor.

TIRSOZILA = țintaura sau fierea pământului (Centarium umbelatum)

Se foloseau în friguri, febră, boli renale, hepatice, stomacale, cardiace, circulatorii, cutanate și nervoase.

Citește șiScurt ghid de utilizare a plantelor medicinale

Surse articol:

1. Transylvania World, Ancient dacians: https://www.transylvaniaworld.com/concepts/ancient-dacians.html
2. Ion Mocioi, Nume dacice de plante medicinale atestate: file:///C:/Users/LaTaifas/Desktop/15-LITUA-studii-si-cercetari-2013-XV_164.pdf

Citeşte mai multe despre:

*Sfaturile și orice informații despre sănătate disponibile pe acest site au scop informativ, nu înlocuiesc recomandarea medicului. Dacă suferiți de boli cronice sau urmați tratamente medicamentoase, vă recomandăm să consultați medicul dumneavoastră înainte de a începe o cură sau un tratament naturist, pentru a evita interacțiunea. Prin amânarea sau întreruperea tratamentelor medicale clasice vă puteți pune sănătatea în pericol.


Ți-a plăcut acest articol? Share pe:

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.