Rostopasca în medicina tradițională și modernă

Bazat pe studii științifice

Rostopasca este o plantă care a supraviețuit secolelor și controverselor privind siguranța sa, fiind și astăzi prețuită pentru valoarea ei terapeutică.

Un grup de cercetători polonezi și sârbi au realizat o recenzie pe utilizările sale medicinale trecute și curente.

Rostopasca în medicina tradițională și modernă

Rostopasca în medicina tradițională și modernă: 

Rostopasca în medicina tradițională

Rostopasca (Chelidonium majus) are o vechime impresionantă în rândul remediilor naturale.

Este pe atât de antică pe cât o arată documentele istorice. Primele dovezi ale utilizării sale datează de pe vremea medicului grec Dioscorides (40-50 d.Hr.).

În scrierile marelui botanist apar indicații ale plantei în dureri, afecțiuni hepato-biliare și oftalmologice.

În Evul Mediu era folosită în special pentru bolile de ochi, curățarea gâtului, ulcere ale pielii, eczeme, colici și icter.

A început să fie folosită în afecțiunile ficatului odată cu Paracelsus, în secolul 16.

Cercetătorii arată că rostopasca a fost folosită intensiv în medicina tradițională din centrul și estul Europei.

Citește șiRostopasca este regina plantelor vindecătoare – dr. Constantin Pârvu

Utilizări populare

Cele mai populare aplicații sunt în tratamentul bolilor dermatologice:

  • negi
  • bătături
  • pustule
  • tăieturi
  • răni
  • pistrui
  • iritații
  • mâncărimi alergice
  • dermatită
  • bășici
  • scabie
  • erupții
  • psoriazis
  • inflamații oculare

Cele mai cunoscute sunt utilizările sale în afecțiunile hepato-biliare:

  • hepatite
  • icter
  • inflamația vezicii biliare
  • pietre la bilă
  • crize de colici

Rostopasca era folosită în Polonia pentru paraziții gastrointestinali, sub formă de decoct, timp de 12 zile.

Sucul de rostopască și tinctura cu rostopască au fost întrebuințate în bolile de ochi.

În România și Grecia, rostopasca era întrebuințată ca diuretic și antidot pentru mușcăturile de șerpi veninoși, iar în Serbia și Ucraina, pentru gută.

Ocazional, era aplicată ca tonic și stimulent al funcțiilor cardiace, și remediu pentru cancer.

Rostopasca în studiile moderne

Compușii săi principali – alcaloizii – au fost izolați abia în urmă cu un secol.

Deși proprietățile sale curative sunt recunoscute în lumea știițifică, rostopasca nu se bucură încă de o aprobare oficială în farmacologia modernă.

Studiile pe această plantă au fost din ce în ce mai puține în ultimele decenii.

Cele mai noi cercetări au obținut rezultate controversate sau slab argumentate.

Infecții cu bacterii, virusuri, ciuperci

Un interes aparte al cercetătorilor este cel care privește potențialul antibiotic al plantei.

Cercetările in vitro și in vivo au arătat că rostopasca are activități antibacteriene, antifungice și antivirale.

Acestea sunt atribuite conținutului de alcaloizi și flavonoide.

Rapoartele sugerează că planta este eficientă în bolile gastrointestinale, hepato-biliare și cutanate, cauzate de un microb sau de un virus.

A demonstrat activități împotriva tulpinilor de Stafilococ, Bacillus, E. coli, Pseudomonas.

Câteva studii pe celule sugerează că rostopasca are efecte hepatoprotectoare, coleretice și colagoge. Acestea se datorează conținutului de esterilor acidului hidroxicinamic.

Mai mult, rostopasca protejează ficatul de agenți toxici, precum tetraclorura de carbon sau cadmiu.

Rostopasca îmbunătățește semnificativ parametrii clinici la persoanele cu calculi biliari – atacurile de durere, senzația de plenitudine, examenul medical fizic și testele de laborator (nivelul de bilirubină, transaminaze).

Cancer și tumori

Rostopasca a demonstrat activități antitumorale. Efectele sale anticancerigene sunt chiar mai bine documentate decât cele hepatice.

Planta împiedică înmulțirea celulelor maligne. Induce moartea programată a celulelor canceroase.

Efectele antiproliferative, pro-apoptotice și citotoxice sunt atribuite alcalozilor: berberină, cheleritrină și sanguinarină.

Unele din beneficiile acestei plante pot fi puse pe seama proprietăților sale antiinflamatoare și imunomodulatoare.

Rostopasca inhibă inflamația. Uneori stimulează răspunsul imun cu scopul de a înlătura reacțiile excesive care pot duce la cancer.

Citește șiRostopasca pe mulți bolnavi de cancer i-a ajutat – rețeta profesorului Constantin Pârvu 

Rostopasca ar putea împiedica progresia maladiei Alzheimer, datorită faptului că inhibă semnificativ acetilcolinesteraza  în proporție de 98%).

Riscuri, toxicitate

Rostopasca este fără doar și poate o plantă medicinală importantă, însă nu lipsită de riscuri și efecte secundare.

Agenția Europeană Pentru Medicamente recomandă rostopasca doar în două cazuri terapeutice:

  • reducerea simptomelor provocate de tulburările digestive, precum flatulență și dispepsie;
  • tratarea negilor, bătăturilor și altor afecțiuni ale pielii.

Experții impun precauție la persoanele care suferă de boli de ficat, care iau medicamente ce afectează ficatul și la femei pe perioada sarcinii și alăptării.

Citește șiCare este doza adecvată de rostopască – specialistul în plante dr. Maria Pop

Sursă articol: Sylwia Zielińska, Anna Jezierska-Domaradzka, Magdalena Wójciak-Kosior, Ireneusz Sowa, Adam Junka, and Adam M. Matkowski, Greater Celandine’s Ups and Downs−21 Centuries of Medicinal Uses of Chelidonium majus From the Viewpoint of Today’s Pharmacology, Front Pharmacol. 2018; 9: 299: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5912214/

 

Citeşte mai multe despre:

*Sfaturile și orice informații despre sănătate disponibile pe acest site au scop informativ, nu înlocuiesc recomandarea medicului. Dacă suferiți de boli cronice sau urmați tratamente medicamentoase, vă recomandăm să consultați medicul dumneavoastră înainte de a începe o cură sau un tratament naturist, pentru a evita interacțiunea. Prin amânarea sau întreruperea tratamentelor medicale clasice vă puteți pune sănătatea în pericol.


Ți-a plăcut acest articol? Share pe:

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.