Plante permise sau indicate în sarcină
Este bine că vrei să știi ce plante sunt permise în sarcină deoarece medicii nu recomandă folosirea lor fără sfatul specialistului.
Plantele medicinale sunt extrem de valoroase, însă nu toate pot fi folosite în siguranță pe parcursul sarcinii. Unele pot liniști uterul și alte simptome supărătoare. Dar există și plante care pot stimula uterul și naștere prematură sau chiar avort.
Plante indicate sau permise în sarcină
Există o serie de plante medicinale care au fost folosite de-a lungul timpului în perioada sarcinii, însă chiar și în cazul lor, este indicat să consulți medicul ginecolog sau obstetrician.
Botanistul James A. Duke enumeră în cartea sa „Farmacia Verde” câteva din cele mai sigure plante în sarcină.
Zmeurul în sarcină
Este probabil cea mai folosită plantă de către femeile gravide. Zmeurul (Rubus idaeus) are în spate secole întregi de utilizare. A fost folosit mai cu seamă în situațiile cu risc de pierdere a sarcinii. Pentru a putea duce sarcina la bun sfârșit, femeile gravide erau sfătuite să bea ceai de zmeur.
Un studiu a arătat că zmeurul conține o substanță care relaxează uterul și poate reduce tulburările asociate sarcinii. Se presupune că el ar putea reduce și grețurile, mai ales cele din timpul dimineții.
Autorul este de părere că și murul poate fi util în sarcină, precum și alte plante din aceeași familie cu zmeurul.
Călinul în sarcină
Călinul (Viburnum prunifolium) apare în textele vechi ca un remediu pentru crampele menstruale. Totodată, este asociat cu prevenirea avortului. Datorită faptului că are un efect calmant asupra uterului, călinul este în continuare recomandată de botaniști în problemele sarcinii.
Iuta în sarcină
Iuta (Corchorus olitorius) este înrudită cu nalba mare. Conține cantități generoase de folați, poate mai multe decât orice alte surse naturale.
Acidul folic este o vitamină din grupul B care a fost asociat cu prevenirea defectelor de tub neural, inclusiv a celor fatale (ex. spina bifida).
Citește și: Constipația în sarcină – remedii și alimente
Majoritatea femeilor sunt sfătuite de medic să ia un supliment cu acid folic pe perioada sarcinii. Un aliment foarte bogat în acid folic este și lintea.
Pătrunjelul în sarcină
În cantități mari, pătrunjelul poate stimula uterul și grăbi nașterea. Rușii au un produs pe bază de suc de pătrunjel („Supetin”) pentru accelerarea nașterii în timpul travaliului.
Botanistul Duke spune că planta în sine nu conține foarte mult apiol (substanța care stimulează contracțiile uterine). Dacă este consumată în mod obișnuit în mâncare, nu poate dăuna.
Pătrunjelul este chiar recomandat în sarcină, deoarece este bogat în acid folic. Însă doar dacă este consumat în doze alimentare. Dacă vreți să îl folosiți în scop medicinal, riscați să aveți probleme.
Există și unele surse care susțin că pătrunjelul ar conține progesteron, însă neconfirmate încă.
Dacă te temi să mănânci pătrunjel, mai bine evită-l cât ești însărcinată, sau întreabă medicul. El îți va da cel mai bun sfat.
Sunătoarea vindecă ruptura de perineu la naștere
De această dată, sunătoarea este indicată după naștere. Uleiul de sunătoare este un remediu indispensabil femeilor care au născut. Reduce cu succes iritația perineului și senzația de arsură.
Dacă ai avut o ruptură de perineu la naștere, folosește uleiul de sunătoare. Are efect antiinflamator și contribuie la vindecarea țesuturilor afectate.
Traista ciobanului în sarcină
Această plantă este renumită pentru calitățile sale hemostatice. Dacă ai sângerări după sarcină, poți folosi tinctură de traista ciobanului, câte 40-60 de picături.
Studiile au demonstrat că planta are proprietăți vasoconstrictoare.
Spanacul în sarcină
Ești însărcinată și te întrebi dacă poți mânca spanac în siguranță? Chiar este recomandat, datorită conținutului bogat în acid folic, fier și zinc. Femeile gravide care au niveluri scăzute de zinc (precum cele vegetariene) pot avea o naștere mai dificilă.
Citește și: Plante contraindicate în sarcină
Bibliografie: James A. Duke, Sarcina și Nașterea, Farmacia Verde, Editura All, București, 2009, pp. 387-390