Plebea de sus face politică, iar poporul de jos sărăcește și se stinge de mulțimea greutăților – Mihai Eminescu

Poetul Mihai Eminescu este considerat de mulți a fi primul și cel mai mare jurnalist al României.

Nu de puține ori și-a făcut auzită vocea critică în subiecte de politică, economie sau cultură în ziarele și revistele vremii, precum Timpul sau „Convorbiri literare”.

Mihai Eminescu

Mihai Eminescu: Eminescu Ipotești

Articolele sale politice erau deseori usturătoare la adresa conducătorilor. Întotdeauna a respectat și a luat partea poporului de rând. Iubea mult „țărănimea” și vroia mai multe drepturi și libertăți pentru ei.

Plebea de sus face politică, poporul de jos sărăcește și se stinge din zi în zi de mulțimea greutăților ce are de purtat pe umerii lui”.

Jurnalistul sesiza discrepanța care exista între politicieni și poporul muncitor care duceau greul „acestui aparat reprezentativ și administrativ care nu se potrivește deloc cu trebuințele lui simple”.

Cumpără cartea

Articole politice

Articole politice

Potrivit lui Eminescu, cei din aparatul administrativ căutau mii de pretexte ca să justifice necesitarea „înființării de posturi și para-posturi, de primari, notari și paranotari”.

Scopul lor? Încasarea de bani de la bietul popor, care încă respira și trăia „țărănește” în acele vremuri.

Toţi aceștia plătiți cu bani peșin (cu plata pe loc) din munca lui, pe care trebuie să și-o vânză pe zeci de ani înainte pentru a susține netrebnicia statului român”.

În fruntea țării se află drojdia societății care se umflă din banii poporului de jos muncitor.

„Nefiind oameni vrednici, cari să constituie clasa de mijloc, le-au umplut caraghioșii și haimanalele, oamenii a căror muncă și inteligență nu plătește un ban roșu, stârpiturile, plebea intelectuală și morală”.

Cumpără cartea

Iubesc acest popor

Iubesc acest popor

După cum observa și Părintele Iustin Pârvu, la conducere s-au suit politicieni care nu își merită funcția.

„Se spune: Biserica n-are voie să facă politică, școala n-are voie să facă politică, justiția n-are voie să facă politică, medicii n-au voie să facă politică. Păi atunci cine face politică? Borfașii, scursurile societății?”

La ce ne-a folosit emanciparea politică și administrativă dacă ea nu aduce nimic bun societății? Ba dimpotrivă, doar legi străine de patrie și cheltuieli împovărătoare.

„Legile noastre sunt străine; ele sunt făcute pentru un stadiu de evoluție socială care în Franța a fost, la noi n-a fost încă. Am făcut strane în biserica naționalității noastre, neavând destui notabili pentru ele, am durat scaune care trebuiau umplute. Căci astăzi avem cele mai înaintate instituții liberale. Control, suveranitatea poporului, codice franțuzești, consilii județene și comunale. Stăm mai bine pentru aceasta? Nu, de zece ori mai rău”.

Problema este că toată această organizare modernă nu se potrivește cu „meseria” de bază a poporului.

„Instituțiile nouă (noi) nu se potriveau cu starea noastră de cultură, cu suma puterilor muncitoare de cari dispunem, cu calitatea muncii noastre, încât trebuie să le sleim pe acestea pentru a întreține aparatul costisitor și netrebnic al statului modern”.

Cumpără cartea

Eminescu. Un suflet trudit

Eminescu. Un suflet trudit

Mai înainte de a râvni la traiul scump al străinilor ar trebui să ne gândim la starea noastră ca popor, care nu poate aco

Suntem țărani, curată socoteală, și țărănește ar fi trebuit să gospodărim. Țăranul, oricât seu la rărunchi ar avea, bani n-are, și statul modern are nevoie de bani. Un mocan poate fi tot atât de isteț și deschis la cap ca și un ceasornicar din Paris, numai vorba e că mocanul n-au deprins meșteșugul și de aceea câștigă într-un an cât câștigă meșterul din străinătate într-o zi. De aceea însă meșterul din Paris are de unde plăti Camere, universități, teatre, biblioteci, ba chiar brânză de iepure, de ar avea poftă de dânsa, poate s-o aibă. Dar noi, popor de țărani, nu le putem toate acestea decât cu-ncetul”.

Un popor care trăiește din munca agricolă nu poate să aibă niciodată bani, sublinia Eminescu. El trebuie emancipat mai întâi și după aceea legiferat în acest sens.

„Neapărat nu trebuie să rămânem popor agricol, ci trebuie să devenim și noi nație industrială, măcar pentru trebuințele noastre; dar vezi că trebuie omul să-nvețe mai întâi carte și apoi să calce a popă, trebuie mai întâi să fii nație industrială și după aceea abia să ai legile și instituțiile națiilor industriale”.

Cumpără cartea

Anti-Eminescu. Premisele unui asasinat politic

Premisele unui asasinat politic

Aceste cuvinte au fost scrise de Mihai Eminescu în ziarul „Timpul”, în anul 1877, într-un articol intitulat „Icoane vechi și icoane nouă”. Scrierile sale au fost publicate în cartea „Iubesc acest popor„.

Citește și – Va fi o vreme când vom crede tot ce ne spune Europa, dar apoi ne vom întoarce la istoria și credința noastră – Părintele Iustin Pârvu

Sursă articol: Mihai Eminescu, „Nu se potrivește”, Iubesc acest popor, pp. 35-37

    Adaugă comentariu

    Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.