Cum Trebuie Trăită Bătrâneţea?

V-aţi întrebat vreodată de ce bătrânii sunt caractere atât de dificile? Bătrâneţea este o stare greu de acceptat. Anii trec, trupul îmbătrâneşte, dar sufletul rămâne tânăr. Vârsta a III-a este plină de surprize, de dezamăgiri şi de luptă interioară.

Cum Trebuie Trăită Bătrâneţea?

Cum Trebuie Trăită Bătrâneţea?

Bătrânii îşi trăiesc vârsta în mod diferit: unii sunt veseli pentru că se lasă în grija lui Dumnezeu şi nu se tem de moarte, iar alţii sunt morocănoşi şi cu greu îşi asumă vârsta. Există şi bătrâni resemnaţi, care petrec majoritatea timpului deprimaţi şi abătuţi. Iar alţii, trăiesc ultimii ani din viaţă cu teama zilei de mâine.

Aşadar, nu există o anumită tipologie universal valabilă a omului care a trecut de floarea tinereţii şi a ajuns să-şi simtă rădăcinile. Există în schimb predispoziţii sufleteşti ale fiecări bătrân în parte, care se referă la modul în care percepe viaţa, moartea, vârsta şi scopul pentru care s-a născut.

Psihologii şi alţi specialişti care au studiat fenomenul bătrâneţii au ajuns la concluzia că există 3 factori care influenţează starea de spirit a bătrânilor.

1. Robusteţea fizică

Aceasta se referă la programarea şi bagajul genetic. Aici cu greu putem interveni şi schimba ceva. De pildă, dacă cineva se naşte slab, cu imunitatea scăzută, tot restul vieţii va fi predispus la îmbolnăviri frecvente. Va fi nevoie de o vitaminizare continuuă pentru a ţine sub control acest deficit. O consecinţă a acestei condiţii fizice este depresia şi melancolia.

Alţii, care s-au născut cu o rezistenţă fizică crescută, vor avea un tonus mult mai ridicat. Cu cât se poate mişca şi crea mai multe lucruri, cu atât mai sănătos se va simţi un om pe plan psihic şi sufletesc. Bătrânii care se menţin bine la vârsta lor sunt de regulă persoane foarte optimiste, care chiar îi ajută pe alţii mai tineri.

2. Sănătatea fizică

Aici vorbim despre configuraţia genetică la care contribum şi noi, prin stilul de viaţă adoptat, regimul alimentar, munca de zi cu zi şi activităţile de recreere. Îngrijirea din timp de trup, minte şi suflet aduce vârstnicului o bătrâneţe tihnită, lipsită de probleme. Grija faţă de existenţa noastră este o îndatorire şi trebuie să înceapă din tinereţe.

Există persoane care sunt cu totul ignorante în ceea ce priveşte grija faţă de integritatea trupului lor. Ne referim aici în special la cei care se lasă subjugaţi de patima alcoolului, a fumatului sau a refuzului de a se hrăni ori odihni cum se cuvine. Această indiferenţă vizavi de corpul lor este mai mult decât o nesăbuinţă. Este o ofensă la adresa lui Dumnezeu, Cel care ne-a creat buni, frumoşi şi capabil să ne purtăm singuri de grijă. Se spune că trupul este templul Duhului Sfânt, adică al sufletului în care trebuie să se odihnească Dumnezeu. De aceea este păcat să nesocotim viaţa, sănătatea şi chiar „corporalitatea” noastră.

De cealaltă parte a discuţiei se află cei care se angajează în activităţi extreme, cu repercusiuni asupra sănătăţii. Vorbim aici mai ales de sportivii care practică sporturi ce presupun o doză mare de adrenalină. Aceştia riscă fracturi ale oaselor şi probleme cu inima la bătrâneţe.

3. Imaturitatea

La acest capitol vorbim despre o fază prin care trec mai ales cei care nu sunt împăcaţi cu vârsta pe care o au. Şi sunt aici două mişcări sufleteşti contradictorii: un Eu-copil şi un Eu-părinte.

Eul-copil este format din dorinţele noastre şi sentimentul că suntem tineri şi nemuritori.

Eul-părinte este vocea care ne aduce cu picioarele pe pământ şi ne aminteşte mereu vârsta şi neputinţele specifice.

Cum Trebuie Trăită Bătrâneţea?Soluţia este găsirea unui echilibru. Iar calea de mijloc este găsirea acelui Eu-adult. Acesta ne va prezenta versiunea maturizată a eului nostru, şi va şti să rezolve conflictul dintre dorinţele noastre copilăreşti şi realitatea care ne deranjează.

Bătrânii din categoria Eului-copil simt nevoia de o îngrijire permanentă, de compania celorlaţi şi de atenţie. Dorinţa de a fi mângâiat şi îngrijit, de a primi sprijin moral şi protecţie din partea celor din jur când nu este cazul se naşte dintr-un egosim ascuns.

Astăzi, bătrânii noştri cer ajutorul chiar şi atunci când nu au realmente nevoie de ajutor. Iar strigătul lor este de multe ori foarte deranjant pentru cei apropiaţi. Când un bătrân realizează că nu mai are parte de acelaşi ritm de viaţă intens din punct de vedere social, se însingurează. Se simt marginalizaţi văzându-i pe alţii trăindu-şi tinereţile şi se retrag în singurătate, unde îşi aşteaptă sfâşitul.

Refuzul unui bătrân de a se bucura cu cei tineri şi de a fi sociabil înseamnă că el a început să moară puţin câte puţin încă din timpul vieţii. Asumarea vârstei şi credinţa în Dumnezeu sunt singurele metode de însănătoşire a spiritului şi de împăcare sufletească pentru cei vârstnici.

*Sfaturile și orice informații despre sănătate disponibile pe acest site au scop informativ, nu înlocuiesc recomandarea medicului. Dacă suferiți de boli cronice sau urmați tratamente medicamentoase, vă recomandăm să consultați medicul dumneavoastră înainte de a începe o cură sau un tratament naturist, pentru a evita interacțiunea. Prin amânarea sau întreruperea tratamentelor medicale clasice vă puteți pune sănătatea în pericol.


Ți-a plăcut acest articol? Share pe:

1 comentariu

  1. un copil poti sa al pacalesti dar un batran pana nu ai demonstrezi ca ceia ce ai spui este corect are andoieli

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.