Hanul Manuc, una dintre clădirile vechi ale Bucureștiului, este un deosebit monument istoric și obiectiv turistic.
Localizare
Amplasat în zona străzilor Lipscani și Stavropoleos, hanul se află pe locul în care odinioară se găsea vechea Curte Domnească.
Întemeietorul hanului Manuc
Întemeietorul hanului este Manuc Bei sau Manuc Mârzaian, născut la Rusciuc, în 1769. Aici, în acest monument istoric de mare importanță, a fost semnat tratatul de la București din 1812, în urma căruia Imperiul Rus a putut ocupa teritoriul Principatului Moldovei dintre Siret și Nistru.
Despre proprietarul hanului se cunoaște faptul că, la scurt timp după construirea obiectivului, acesta este nevoit să se retragă de teama turcilor.
Prin urmare, Manuc se stabilește în Franța, unde își clădește o reputație la fel de respectabilă. Pentru a întări această afirmație, există și o impresionantă poveste despre întemeietorul hanului. Se pare că unul dintre cei mai eleganți străini din Paris (Manuc) participă la un joc de noroc, întreaga sumă fabuloasă fiind donată de către armean, săracilor.
Istoria hanului
Odată cu terminarea războiului ruso-turc, Manuc se mută la moșia Hînceşti, împreună cu familia. Inevitabil, distanța îl împiedică să se ocupe corespunzător de han, fapt pentru care se decide vinderea monumentului istoric din prezent.
Înainte de a găsi un cumpărător, acesta moare în condiții incerte, la data de 20 iunie 1817. Averea intră astfel în stăpânirea unei epitropii.
Decizia de arendare a proprietăților de către epitropii moștenitorilor vine în urma faptului că majoritatea averii se află în Ţara Românească, fiind dificil de administrat. În 1827, toate averile sunt luate în arendă de către Nicolae Alexiu și Dimitrie D. Dedu.
Odată cu trecerea timpului, imaginea hanului are de suferit, un factor decisiv fiind producerea cutremurului din 1838.
Spre sfârșitul secolului al 19-lea, hanul intră în stăpânirea lui Lambru Vasilescu, moment în care clădirea este renovată și transformată în hotel. Pe parcurs, hanul își pierde din strălucirea de altădată, conotațiile de popas sau cele haiducești fiind înlocuite cu un centru care găzduia spectacole și baluri pentru înalta societate.
Arhitectura inițială a hanului
Arhitectura inițială a hanului se presupune că dispunea de 15 pivnițe boltite, adăpostite la subsol, în timp ce parterul era ocupat de 23 de prăvălii, două saloane mari, zece magazii, bucătării și camere special construite pentru servitori.
În planul architectural al hanului apare și un tunel care se prezenta cu o capacitate de adăpostire de până la 500 de persoane.
La etajul clădirii se găseau 107 odăi, majoritatea dintre acestea fiind destinate oaspeților.
Curtea interioară era o zonă care adăpostea o cafenea, precum și o grădină, acompaniată de sunetul unei fântâni arteziene.
Han cu aspect brâncovenesc
După lucrările de renovare desfășurate în anii 1990, clădirea este ajutată să își păstreze aspectul brâncovenesc.
Astfel, cei ajunși la Hanul Manuc sunt întâmpinați de arcade de mari dimensiuni, terase și ornamente de lemn.
În prezent, la han se găsește un restaurant tradițional românesc, înfrumusețat cu ornamente rustice, în interiorul curții găsindu-se o terasă care devine aglomerată odată cu sosirea verii.
