Unul dintre cele mai cunoscute locuri din Iași este, fără nici o urmă de îndoială, comuna Luncani, în care oamenii se plâng că ar fi bântuiți de fantome de aproape un secol.
Loc de inspirație pentru nume importante ale literaturii române
În ciuda priveliștilor naturale de o frumusețe răpitoare, farmecul localității situată în apropierea municipiului Botoșani pare să fie umbrit de întâmplări nefericite, care dau fiori oamenilor din zonă.
Locul a reprezentat cândva sursa de inspirație a scriitorului Mihail Sadoveanu în celebra scriere ‘’Țara de dincolo de negură’’. Mai mult, în timpul petrecut la conacul din Goeşti, sat component al comunei, Barbu Ștefănescu Delavrancea a scris ‘’Trilogia Moldovei’’.
Localnicii, îngroziți de aproape un secol
Între orașele Iași și Pașcani, în inima Moldovei, se află satul Sârca, din care se poate ajunge în comuna Luncani.
Aici, pe dealurile dintre satele Goeşti și Brăeşti, se petrec fapte stranii, despre care oamenii locului povestesc îngroziți.
Conform spuselor sătenilor, de zeci de ani, aici bântuie fantomele celor peste o mie de soldați români căzuți la datorie pe Dealul Lunganilor, în 1916, în timpul celui De-al Doilea Război Mondial.
Localnicii povestesc că în acea zonă au fost date bătălii crâncene, armata română rămânând blocată, mulți dintre soldați murind de tifos. Astfel, trupurile celor trecuți în neființă au fost îngropate în mare grabă, fără împărtășanie și lumânare, în gropi comune.
Se pare că războiul batalionului-fantomă nu s-a terminat nici până acum, sufletele care încă nu și-au găsit liniștea, mărșăluind fără țintă, în căutarea odihnei veșnice, între lumea celor vii și cealaltă.
Soldații-fantomă apar după miezul nopții
Majoritatea oamenilor sau drumeților afirmă cu tărie că scheletele în costume militare îi însoțesc în întuneric, după miezul-nopții, apărând sub aspectul unor siluete translucide, albe și tăcute.
Și cum sălașul fantomelor din zonă este cantonat la capătul unui iaz secat, sătenii spun că scheletele plutesc alături de ei, întotdeauna pe partea dreaptă a drumului, preț de trei kilometri, până în satul Goeşti.
Se spune că soldații-fantome, prinși între lumi, apar, îndeosebi, oamenilor cu sufletul bun și copiilor, în speranța că aceștia le vor face în cele din urmă o slujbă de pomenire a sufletelor și o sfințire a locului bănuit a fi blestemat.
Cu toate acestea, siluetele fantomatice nu interacționează cu cei vii, ci doar defilează. Tot localnicii povestesc că în satul Brăeşti, sub cimitir, pe deal, își face apariția o lumină plimbându-se pe coastă. Unii sunt de părere că este lumină dumnezeiască, în timp ce alții cred că este Necuratul.
În ceea ce privește misterul și frica oamenilor de a se încumeta pe drumul dintre cele două sate, la miezul nopții , acestea sunt amplificate de prezența cimitirului amplasat și el pe dealul care leagă cele două sate.
Cu toate acestea, se pare că odată cu construirea unei biserici pe Dealul Lunganilor, la mijlocul anilor ‘60, aparițiile fantomatice s-au mai diminuat, liniştind, într-o oarecare măsură, pe cei convinși de veridicitatea întâmplărilor.
Cu timpul, osemintele soldaților morți au fost reînhumate creștinește în cimitirul de pe deal, preoții organizând mai multe slujbe de pomenire.
