Cea mai lungă peșteră din România se află în Şuncuiuş, județul Bihor, în partea nordică a Munților Pădurea Craiului.
Peștera Vântului este cunoscută drept cea mai mare cavitate subterană de acest tip din țară, remarcându-se prin depunerile minerale negre, ale căror compoziție reprezintă o raritate pe plan mondial.
Localizare
Situată într-o zonă pitorească a Crişanei, Peștera Vântului se găsește la o distanță de aproximativ 50 de kilometri de Oradea și la aproximativ 100 de kilometri distanță de Cluj Napoca, respectiv pe malul stâng al Crișului Repede. Aici, accesul se poate realiza urmând drumul județean DJ 764C.
Peștera Vântului, monument al naturii
Prima descoperire a peșterii unice în România s-a realizat în anul 1957, fiind declarată monument al naturii.
Denumirea cavității subterane se datorează curenților puternici de aer resimțiți îndeosebi la intrarea în peșteră.
Despre primul plan al acesteia se cunoaște faptul că a fost realizat în anul 1969, la o scurtă perioadă de timp apărând și primele fotografii, ca de altfel, și primul documentar.
Formată cu 200 de milioane de ani în urmă
În anul 2003, a fost deschis în mod oficial primul traseu turistic în interiorul peșterii, întins pe o suprafață de aproximativ 730 de metri.
În interiorul Peșterii Vântului, temperatura medie anuală înregistrată ajunge la aproximativ 11 grade Celsius, aici galeriile subterane adăpostind o mare diversitate de nevertebrate, precum melci, miriapode și păianjeni, dar și specii de lilieci.
De-a lungul celor 50 de kilometri, peștera formată în urmă cu aproximativ 200 de milioane de ani, este dispusă pe patru nivele.
În galeriile interioare ale acesteia sunt întâlnite numeroase formațiuni endocarstice, stalactite, stalagmite, coloane imense, scurgeri parietale și cristale de aragonit și gips cu forme florale, precum și monocristale.
Forma specifică peșterii este reprezentată de meandre, ale căror dimensiune pot atinge chiar și 30 de metri.
Puțurile peșterii, rol important
Puțurile de origine mixtă întâlnite în Peștera Vântului sunt formate fie pe brecie de falie, fie pe diaclaze. Rolul acestora este de a face legătura între cele patru nivele de dezvoltare a cavității subterane, unică în țară.
Printre cele mai importante puțuri se amintesc: Casa Scărilor, Puțul Greu, Puțul Bukki, Puțul Bagameri și Puțul din sistemul Torpilei.
Cel care se remarcă în mod deosebit este Labirintul Racoviță, cunoscut ca cel mai dificil și încurcat sector existent în țară. Galeria Hipodrom, cunoscută drept galerie de metrou, se numără și ea printre părțile care se diferențiază într-un mod aparte.
Accesul în peșteră se realizează la cel mai jos nivel, acolo unde debitul de apă iese la suprafață. În timp ce înălțimea galeriei scade, devenind treptat inaccesibilă, galeriile fosile pot fi urcate în cele trei etaje superioare. Etajele distincte sunt formate din săli, galerii, puțuri și hornuri de forme și dimensiuni diferite.
Peștera Vântului, deschisă publicului larg
În ceea ce privește intrarea principală în interiorul Peșterii Vântului, aceasta se realizează prin accesul prin porțiunea închisă cu o poartă masivă din fier, urmată de un mic coridor, care va călăuzi pașii până în galeria principală.
Doar speologii pot explora în întregime suprafața peșterii, însă aceasta este deschisă publicului prin vizitarea parțială a unor galerii și Săli interesante, precum Galeria Activă, Galeria Roșie, Galeria cu Lacuri, Sala Mare, Sala Titanilor, Sala Neagră sau Sala Ascunsă.
Toate acestea oferă imagini spectaculoase, îndeosebi pentru iubitorii de acest tip de atracții naturale.
