Cetatea de Scaun a Sucevei, locul unde s-a scris istoria

Cetatea Sucevei, sau Cetatea de Scaun a Sucevei, așa cum mai este cunoscută, se găsește în partea estică a orașului Suceava, în nord-estul României, pe un platou aflat la o altitudine de 70 de metri față de Lunca Sucevei, prezentându-se ca o impresionantă și captivantă construcție medievală. 

Cetatea de Scaun a Sucevei

Despre Cetatea de Scaun

Situată într-o zonă idilică, înconjurată de peisaje pitorești, de unde se poate admira întreaga priveliște a văii Sucevei, Cetatea de Scaun a făcut parte dintr-un sistem de fortificații, construit în Moldova, în a doua jumătate a secolului al 14-lea, în perioada în care pericolul reprezentat de Imperiul Otoman era unul existent.

Denumirea construcției din prezent se datorează faptului că, în Suceava, au existat, în trecut, două cetăți, și anume, Cetatea de Scaun și Cetatea de Apus (Cetatea Scheia), ambele înălțate în timpul domniei lui Petru I Mușat.

Cetatea de Scaun

Inclusă pe lista Monumentelor Istorice, în anul 2004, Cetatea Sucevei a fost o construcție fortificată în secolul al 15-lea, de către Ștefan cel Mare, urmând ca, din nefericire, să fie distrusă de către Dumitrașcu Cantacuzino, în secolul șl 17-lea, fapt ce a adus-o în stadiul de ruine, în care poate fi observată și astăzi.

Despre prima atestare documentară a Cetății Suceava se cunoaște că datează din anul 1938, de pe vremea domniei lui Petru Mușat. Dovadă grăitoare stau monedele de argint descoperite și care datează din timpul domnitorului.

Descriere Cetatea de Scaun

În perioada de glorie a cetății, monumentul se prezenta ca un castel fortificat, care servea ca și reședință voievodală. Măreața construcție dispunea de ziduri groase din piatră, cărămidă și bârne din lemn, a căror grosime atingea aproximativ doi metri. Pe latura estică a cetății se găsea un șanț săpat în scopuri de apărare, a cărui adâncime era de aproximativ 10 metri.

Cetatea de Scaun

Cercetările arheologice efectuate la fața locului indică faptul că au existat numeroase etape în ceea ce privește construcția cetății, toate ridicate pe o porțiune a unui pâlc de pădure defrișat.  În interiorul castelului există o spațioasă curte, precum și numeroase încăperi ce serveau familiei domnitorului, o închisoare, magazii și un paraclis.

La fortificarea cetății, Alexandru cel Bun a ținut să dezvolte un sistem de apărare, însă la scurt timp după, Ștefan cel Mare decide să ridice primele mănăstiri fortificate, reprezentând o modalitate excelentă de a întări cetățile deja existente.

Printre mănăstirile fortificate ridicate la ordinal acestuia se află și Cetatea Sucevei, în interiorul căreia, Ștefan cel Mare decide să ridice un zid înalt de 15 metri, cu o lățime de aproximativ doi metri, interiorul fiind, în același timp, întărit cu turnuri.

Pod de acces in cetate

Odată cu asedierea cetății de către turci, în anul 1476, zidurile cetății sunt afectate, moment în care Ștefan cel Mare începe o nouă etapă a construcției acesteia, în urma căreia zidurile de doi metri grosime ajung la trei metri și jumătate, întărind, astfel, sistemul de apărare.

Modificările aduse ulterior cetății se pare că au dat roade, dat fiind faptul că la ultimul atac al turcilor, zidurile cetății au rezistat cu stoicism, fără a fi afectate în vreun fel.

Ziduri Cetatea de Scaun

De-a lungul timpului, în urma numeroaselor atacuri, Cetatea Sucevei are de suferit, însă lovitura de grație avea să vină în anul 1673, moment în care, după șase luni de asediu, domnitorul Dumitraşcu Cantacuzino primește ordin din partea oştilor turcești, să dărâme cetatea.

La stadiul de ruină în care se află în prezent construcția, a ‘’contribuit’’ și puternicul cutremur din anul 1684, cetatea rămânând, astfel, doar o amintire, urmând ca abia la începutul secolului 20, să se înceapă restaurările asupra porțiunilor amenințate de prăbușire.