Când spunem Bărăgan, gândul zboară automat la o nesfârșită câmpie, scăldată din plin de razele soarelui, pe timpul verii, și vitregită de vântul aspru al iernii geroase. În prezent, important sector agricol, Câmpia Bărăganului a fost transformată în teren arabil încă din secolul al 19-lea, în vremurile din trecut, această reprezentând un principal și important culoar de trecere pentru popoarele migratoare.
Puține persoane cunosc însă, misterele ce stau să învăluie infinita câmpie dintre Marea Neagră, Carpați și Dunăre. Conform legendelor duse din bătrân în bătrân, pământurile câmpiei ascund printre cele mai prețioase comori, însoțite de blesteme crunte, abătute asupra celui care le descoperă.
Legendele comorilor din Bărăgan
Oricine care a vizitat litoralul pe drumul vechi, între Călărași și Lehliu, a auzit, cu siguranță, de satul Dor Mărunt, o localitate celebră pentru armăsarii de rasă, care împreună alcătuiau cea mai frumoasă herghelie de cai, din Bărăgan. Se spune că aici se află îngropate comori din cele mai vechi timpuri, păzite de fenomene stranii, că flăcările ireale, de un albastru neobișnuit și care țin de pază întreg cuprinsul câmpiei. Înainte de Revoluția din 1989, un sătean dintr-o localitate ce poartă denumirea de La Movila, a descoperit, în timp ce ara, un ulcior încărcat cu bani de aur. Ca orice sătean mărinimos, acesta împarte comoara cu restul sătenilor, timp în care, de această ispravă află și oamenii legii, care, la rândul lor, confiscă întreaga comoară.
Comoara lui Prepeliță și fântâna blestemată
O altă legendă ce ține să întărească spusele localnicilor din Bărăgan, stă în povestea lui Gheorghe Prepeliță, un sătean care a avut norocul să descopere peste 100 de monezi de aur. Discret și secretos din fire, acesta ascunde lumii marea bucurie, continuând să își construiască, împreună cu familia, case, grajduri șiș a își cumpere turme de oi și vite, dar și haine scumpe, toate acestea ieșind cu totul în evidența, în ochii sătenilor. Blestemul comorii din Bărăgan nu a întârziat însă, să apară, astfel că, la doar 7 luni de la descoperirea comorii, soția lui Prepeliță decide să își încheie socotelile cu viața, aruncându-se într-o fântână. La un interval de doar câteva săptămâni, de aceeași soartă are parte și ginerele său, urmând ca, un an de zile mai târziu, fiica lui Gheorghe Prepeliță să fie găsită spânzurată în aceeași fântână. De teama blestemului, sătenii astupă fântâna, însă în zadar. Tot în acel loc, o nouă adâncitură își face simțită prezența, de parcă pământul așteaptă, din nou, să își primească recompensa sau tributul, în schimbul păzirii comorilor din adâncuri.
Misterul pădurii Călugăreasca
În timpurile de demult, satul Dor Mărunt era mărginit de păduri de stejar, nuci și duzi. Pădurea de nuci și duzi, ce ducea spre București și care, în prezent, se întinde până la Biserica Nouă, era locuită de călugări și de jivine. Ceea ce este extrem de misterios este faptul că mănăstirea în care călugării locuiau a dispărut în totalitate, că și cum nici nu ar fi existat, singura mărturie a prezenței acesteia fiind o cruce mare, albă, rătăcită printre pomi. Cu o legendă ce se trage încă din vremea războaielor cu turcii, pădurea este și ea plină de mistere, prin faptul că aici vântul nu bate niciodată, iar liniștea este una asurzitoare.
da ,poate ciulinii Baraganului (astea sunt comori?)