Ceaiul de pufuliţa cu flori mici – indicat în afecțiunile renale şi tumorale

Pufuliţa cu flori mici este una din plantele care a devenit populară cu ajutorul Mariei Treben.

Această cunoscută autoare recomanda ceaiul de ciuboţica-cucului – sistemul nervos, inimă, calculi, reumatism pentru afecţiunile renale şi urinar.

Chiar a reuşit să vindece foarte multe persoane de cancer la prostată, cancer rectal, genital, scrotal sau gastro-duodenal.

Cuprins

Toggle

Pufuliţa cu flori mici – descriere

Pufuliţa cu flori mici (Epilobium parviflorum) sau răscoage, limbricaş şi sburătoare – aşa cum mai este numită în cultura populară, este o plantă perenă, cu flori roşii-purpurii.

Creşte în prejma izvoarelor, pâraielor, lacurilor, locurilor umede şi mlăştinoase.

Pufuliţa este o tulpină florală mică, dar care creşte foarte mult în lungime după ce înfloreşte. Rodul ei este unul bogat.

Seminţele plantei sunt eliberate toamna. În scop medicinal se folosesc atât florile, cât şi frunzele şi tulpinele.

Pufuliţa nu trebuie smulsă cu totul. Se culege doar mlădiţa centrală a plante, pentru a lăsa rizomul în pământ şi a nu opri înmugurirea. După culegere, pufuliţa va mai face mlădiţe noi laterale de încă cel puţin 2-3 ori.

Pufuliţa cu flori mici – proprietăţi

Medicina tradiţională apreciază efectele acestei plante în special asupra aparatului urinar şi genital.

Pufuliţa cu flori mici preparată sub formă de infuzie are efecte puternice antiinflamatoare, anti-tumorale.

Acestea se adresează mai ales pentru zona prostatei şi vezicii urinare, hemostatice, decongestive, coleretice, diuretice, depurative, dezinfectante şi regeneratoare a ţesuturilor rinichilor şi prostatei.

Maria Treben recomanda ceaiul de pufuliţa cu flori mici pentru adenomul de prostată, prostatite, hipertrofie benignă de prostată, cancer de prostată sau pentru buna funcţionare a aparatului urinar, mai ales la persoanele de peste 45 de ani afectate de tulburări de micţiune.

Indicaţii terapeutice şi boli tratate:

• Ulcer gastro-duodenal, enterite

Se beau zilnic câte 2 căni de infuzie de pufuliţa cu flori mici

• HepatitaA, B şi C, congestie hepatică, hepatită cronică, ciroză

Pentru sporirea efectului asupra ficatului, pufuliţa se combină cu alte plante amare. Se recomandă de pildă tinctură de pufuliţă în asociere cu tinctură de rostopască, în cantităţi egale.

Se ia câte o linguriţă diluată în jumătate de pahar de apă.

Persoanele cu preciroză hepatică sau ciroză, se recomandă pulberea de pufuliţă, pulbere de pelin şi pulbere de anghinare, în cantităţi egale. Din acest amestec se ia câte o linguriţă, de 4 ori zilnic, pe stomacul gol.

• Cistită, nefrită,pielonefrite,litiază urinară, uretriă ne-gonococică

Ceaiul de pufuliţă se poate bea în combinaţi cu ghimpe

• Diabet

Este foarte bună pulbere de pufuliţă în amestec cu pulbere de frunze de pelin.

• Adenom de prostată, cancer de prostată

Persoanele afectate de adenom de prostată pot lua şi tinctură de pufuliţa cu flori mici, câte o linguriţă, diluată în jumătate de pahar de apă, de 4 ori pe zi, pe stomacul gol.

• Cancer renal, cancer vezical cancer scrotal, cancer genital (al organelor pelviene la femei)

Ceaiul de pufuliţă elimină senzaţia de usturime şi celelalte simptome dureroase în cazul bolilor urinare, renale sau genitale. Are efecte imunostimulente puternice.

Ceai de pufuliţa cu flori mici – preparare şi administrare

Ceaiul se prepară prin infuzie, dintr-o linguriţă de plantă la o cană cu apă. Se beau câte 2 căni pe zi: o cană dimineaţa pe stomacul gol, şi una seara, cu jumătate de oră înainte de cină.

Pentru tratarea afecţiunilor renale, tumorale cu localizare în zona tractului urinar, renal sau genital, cura cu pufuliţă se ţine cel puţin 30 de zile.

Rezultatele se văd după primele 2 săptămâni. Apoi se va continua minim jumătate de an, câte 2 căni pe zi, pentru însănătoşire completă.

Pe perioada curei, nu se bea alcool, nu se fumează, nu se consumă alimente prăjite. Maria Treben recomanda regim lacto-vegetarian.

Ceai de pufuliţa – contraindicatii

Ceaiul de pufuliţa cu flori mici nu este indicat pe perioada sarcinii şi alăptării, sau persoanelor alergice la această plantă.