Măceșele cresc rezistența la atacul patogenilor și previn multiple boli
Riscul de îmbolnăvire în perioade rece a anului este mult mai mare.
El poate fi însă diminuat cu ajutorul plantelor și alimentelor imunitare.
Unul din cele mai eficiente tonice imunitare, vitaminizante și revitalizante este măceșul.
Cunoscut și sub numele de „trandafirul sălbatic”, măceșul este un arbust care crește spontan pe teritoriul țării noastre.
Suntem cu adevărat privilegiați să avem în flora spontană atât de multe plante și fructe care ne protejează de boli.
Cuprins
Compoziția chimică a măceșelor
În fructele măceșului se ascund adevărate comori de vindecare. De aceea ele merită un loc de frunte în farmacia verde a naturii, spune biologul Virginia Ciocan.
Măceșele conțin foarte multe vitamine și compuși cu valoare farmacologică:
- vitamina C (acid ascorbic și acid dehidroascorbic)
- vitamina A
- vitaminele B1, B2
- vitamina E (alfa- și beta-tocoferol
- acid citric, acid malic
- pectine
- ulei volatil, ulei gras
- flavonoide
- carotenoide (beta-caroten, licopen, beta-criptoxantină, rubixantină, zeaxantină, luteină)
- săruri minerale
- lecitine
- compuși fenolici
- acizi grași
Datorită compoziției nutriționale bogate, măceșele cresc imunitatea la patogeni.
Citește și – Cura cu ceai de măceșe – deosebit de utilă în perioada rece
Boli în care sunt indicate măceșele
Toate preparatele din măceșe, spune dr. Virginia Ciocan, dau rezultate bune în afecțiunile respiratorii, dar nu numai:
- răceală
- gripă
- bronșită
- astm bronșic
- pneumonie
- tuberculoză pulmonară
- anemie
- convalescență
- avitaminoze
- imunitate scăzută
- inflamații intestinale
- colici hepato-biliare
- digestie dificiltă
- diskinezie biliară
- pietre la bilă, vezică sau rinichi
- hepatite acute și cronice
- ciroză hepatică
- infecții urinare
- nevroză
- anxietate, depresie
- insomnie
- surmenaj intelectural
- amnezie
- oboseală cronică
Citește și – Măceșele combat 10 boli – studii științifice
Antibiotice naturale
Compușii fenolici din plante sunt o sursă nouă de antibiotice. Studiile au arătat că măceșele au activitate împotriva unui spectru larg de patogeni:
- E. coli
- Stafilococul epidermis
- Stafilococul auriu
- Stafilococul rezistent la meticilină
- Bacillus subtilis
- Pseudomonas aeruginosa
- Klebsiella pneumoniae
- Proteus mirabilis
- Coronavirusuri
- Helicobacter pylori
- virusuri hepatice
- Candida albicanis
Citește și – Măceșele ajută la scăderea grăsimii abdominale
Anticancerigene, antiinflamatoare
Studiile au arătat că măceșele au și potențial antitumoral. Combat cancerul cervical, pulmonar, hepatic și colonic.
Beneficii mai puțin asociate măceșelor sunt cele care vizează aparatul locomotor.
Proprietățile lor antioxidante, antiinflamatoare și analgezice le recomandă în artrita reumatoidă și osteoartrită.
Pudra de măceșe s-a dovedit eficientă în ameliorarea simptomelor asociate cu inflamația reumatoidă.
Măceșele reduc producția unor citokine și chemokine proinflamatorii.
Acizii grași (triterpenoic, ursolic, oleanolic, betulinic) inhibă activitatea enzimelor COX-1 și COX-2.
Bolile inflamatorii, precum artrita reumatoidă, sunt cauzate de o generare crescută a speciilor de oxigen reactiv. Acestea distrug țesuturile.
Citește și – Măceșele scad inflamația și durerea articulară
Vitamina C, vitamina E, carotenoidele, polifenolii și enzimele antioxidante din măceșe protejează împotriva radicalilor liberi.
Măceșele sunt de asemenea indicate în diabet, hiperglicemie, hiperlipidemie, obezitate, toxicitate hepatică, diaree, ulcer peptic, îmbătrânire, bolile neurodegenerative asociate cu vârsta, precum Alzheimer.
Citește și – Cel mai simplu remediu din măceșe pentru creșterea imunității în sezonul rece
Surse articol:
1. Inés Mármol, Cristina Sánchez-de-Diego, Nerea Jiménez-Moreno, Carmen Ancín-Azpilicueta, and María Jesús Rodríguez-Yoldi, Therapeutic Applications of Rose Hips from Different Rosa Species, Int J Mol Sci. 2017 Jun; 18(6): 1137. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5485961/
2. Virginia Ciocan, Măceș, Previne și Învinge Boala cu Plante Medicinale Imunitare și Adaptogene, Editura Universitară, București, 2012, pp. 44-49