Mugurii de pin – când se culeg, ce boli vindecă, cum se folosesc

√ Articol documentat

Mugurii de pin sunt cunoscuți pentru efectele lor binefăcătoare asupra sistemului respirator. Cei mai mulți dintre noi îi folosim pentru ameliorarea simptomelor de răceală și gripă.

În medicina tradițională sunt folosiți ca leac pentru tuse, răceli, alergii, infecții sinuzale și infecții ale tractului urinar.

La nivel extern, sunt utilizați pentru combaterea durerilor și inflamațiilor articulare, precum și pentru tratarea infecțiilor pielii.

Cuprins

Toggle

Muguri de pin – proprietăți

Mugurii de pin au efecte expectorante, antimicrobiene și antiinflamatoare. Ajută la decongestionarea sinusurilor și a plămânilor. Sunt bogați în vitamina C și întăresc imunitatea. Au de asemenea acțiune diuretică (măresc cantitatea de urină eliminată).

Studiile au arătat că pinul are următoarele proprietăți terapeutice:

» antiseptice

» antivirale

» expectorante

» colagoge și coleretice

» diuretice

» hipertensive

» rubefiante

» insecticide

» antihelmintice

» stimulente corticale

În ce boli se pot folosi mugurii de pin

În medicina tradițională, mugurii de pin sunt utilizat în:

» inflamația tractului respiratori superior

» catar respirator

» tuse persistentă

» febră

» dureri corporale asociate cu răceala și reumatismul

» stomac deranjat

Uleiul esențial de pin folosit în aromaterapie poate ajuta în:

» astm

» bronșită

» sinuzită

» guturai

» afecțiunile sistemului nervos

Citește și: Uleiul esențial de pin – ușurează respirația, înlătură oboseala și slăbiciune 

Când se culeg mugurii de pin

Mugurii și acele de pin se recoltează primăvara, din martie și până în mai. Se spală bine și se fierb în apă.

Cum se prepară ceaiul de muguri de pin

Se prepară din 20 de grame de muguri și 1 litru de apă clocotită. Se lasă la infuzat 3 ore, apoi se strecoară. Se beau câteva cești pe zi.

Pentru a obține un ceai mult mai aromat și eficient împotriva afecțiunilor respiratorii, puteți adăuga și unele mirodenii, precum scorțișoară sau cardamom.

Ceai din ace de pin

Academicianul Ovidiu Bojor recomandă infuzia din ace de pin:

• 2 linguri de ace de pin
• 500 ml de apă

Altă rețetă de ceai de pin:

• un pumn de ace de pin (circa 5-7 vârfuri de crenguțe de pin)
• 250 ml de apă
• 1,5 linguri de mentă uscată
• 1 linguriță de cătușnică uscată

Fierbeți vârfurile de pin 20 de minute. Stingeți focul și adăugați celelalte plante. Acoperiți și lăsați ceaiul la infuzat încă 20 de minute. sorbiți ceaiul fierbinte. Adulții pot bea câte 3 căni de ceai pe zi.

Ceaiul de muguri de pin – beneficii și utilizări

În unele regiuni din lume, oamenii din mediul rural consumau ceai din vârfuri de pin în fiecare primăvară și toamnă pentru prevenirea răcelilor.

Ceaiul de muguri de pin este bun pentru tusea învechită și alte boli de plămâni, spune Părintele Iov Burlacu de la Neamț.

În medicina rusească, ceaiul de muguri de pin este folosit pentru ameliorarea bronșitei cronice și a tuberculozei.

Ceaiul de ace de pin poate fi folosit și la inhalații. Ajută la ruperea flegmei din plămâni și curățarea tractului respirator în timpul unei gripe sau răceli. Vârfurile de pin pot fi asociate în acest scop cu crenguțe verzi de cimbru.

Băile cu pin

Acele și ramurile de pin se adaugă și în apa de baie pentru:

» oboseală, slăbiciune

» extenuare nervoasă

» insomnie

» dureri de artrită

» reumatism vechi

» nevralgii

» afecțiunile pielii

Precauții și contraindicații

Preparatele din pin nu sunt recomandate în sarcină și alăptare.

Surse bibliografice:

1. Juliet Blankespoor, The Medicine of Pine, Chestnut School of Herbal Medicine: https://chestnutherbs.com/the-medicine-of-pine/
2. Dawn Coms, 4 Parts of Pine Trees That Benefit Your Health: https://www.hobbyfarms.com/4-parts-of-pine-trees-that-benefit-your-health/
3. Herbal Leaf, Pine Buds: http://herballeaf.eu/encyclopedia-of-herbs/pine-buds/
4. Preot Iov Burlacu, Rețetarul de la Neamț, Mugurii de Pin, Leacuri din Grădina Mănăstirii spre Folosul Credincioșilor, Editura Paralela 45, Pitești, 2009, p. 96
5. Ovidiu Bojor, Răducanu Dumitru, Pinul, Editura Fiat Lux, pp. 143-144