Rugăciune către Maica Domnului pentru dobândirea smereniei

Sfântul Siluan Athonitul – dascălul smereniei desăvârșite – spune că dacă oamenii ar cunoaște cât de mare este virtutea smereniei înaintea lui Dumnezeu, și cât de dulce este ea sufletului nostru, tot pământul s-ar strădui să câștige această știință.

Mândria – patima care se opune smereniei – este una din cele mai cumplite boli ale sufletului. Sfântul Siluan spune că sufletul bolnav e plin de mândrie, iar sufletul sănătos iubește smerenia. Cel ce s-a smerit pe sine, se socotește pe sine mai rău decât toți oamenii.

Iată ce spune Sfântul Siluan despre aceasta:

“Chiar dacă Domnul l-ar înălța în toate zilele până la ceruri, și i-ar arăta toată slava cerească în care locuiește, dragostea serafimilor, heruvimilor și a tuturor sfinților, chiar și atunci sufletul smerit, învățat din experiență, va spune: “Tu Doamne, îmi arăți slava Ta, pentru că iubești zidirea Ta. Dă-mi însă mai degrabă lacrimi, și puterea de a-Ți mulțumi. A Ta este slava cerurilor, al meu însă este să plâng pentru păcatele mele. ”

Tot despre smerenie, Sfântul Siluan spune că această stare aduce sufletului neclintită pace și multă odihnă.

“Scriu din milă pentru toți oamenii, care ca și mine sunt mândri, și din această pricină suferă. Sciu ca să învețe smerenia, și să-și găsească odihna în Dumnezeu.”

Rugăciune către Maica Domnului pentru smerenie

Pentru adânca ei smerenie, Dumnezeu a ales-o pe Fecioara Maria din toate neamurile pentru a fi Născătoare Mântuitorului Hristos. Maica Domnului este mai presus decât toți în smerenie, spune Sfântul Siluan Athonitul. “De aceea, toate popoarele pământului o numesc Prea Fericită, și toate puterile cerești îi slujesc. Pe această Maică a Sa, Domnul ne-a dat-o pentru ocrotirea și ajutorul nostru.”

“Cu adevărat, mai presus decât toți ai strălucit întru smerenie, Preacurată, și pentru aceasta, te-ai învrednicit a purta în brațele tale pe Izvorul smereniei desăvârșite, prin care ai izbăvit lumea de flăcările mândriei celei pricinuitoare de toată căderea.

Cu adevărat suntem biruiți de mândria cea stricătoare de suflete, și am uitat îndemnul Celui ce a zis să ne învățăm de la El, căci este blând și smerit cu inima.

A secat izvorul dragostei în inima noastră, pentru că ne-am cufundat în adâncul gândurilor de mândrie. A pierit Soarele dreptății de pe cerul minții nostre, pentru că s-au îngrămădit norii tuturor răutăților, ai slavei deșarte, ai mâniei, ai lăcomiei, ai desfrânării și ai toată răutatea.

S-au ofilit din inima noastră gândurile înțelepciunii, pentru că ne-am îmbătat cu apa cea murdară a grijilor și a poftelor lumești.

Trimite picăturile rugăciunii tale, și potolește aprinderea patimilor noastre. Valurile potrivnice ale gândurilor celor rele le doboară, și ridică-ne pe noi pe piatra pocăinței. ”