De ce obosim atât de ușor în relația cu ceilalți?

Atunci când lucrurile nu merg bine într-o obște, într-o relație, nu trebuie să te îndreptățești, murmurând în sinea ta:

„Celălalt nu face și fac numai eu. Acestea nu merg bine. De ce să fac tocmai eu când sunt atâția care nu fac? Poate ar trebui să fac și eu mai puțin, sau să mă menajez”.

De ce obosim atat de usor in relatia cu ceilalti

De ce obosim atat de usor in relatia cu ceilalti

Dacă vreți să-ți păstrezi pacea, trebuie să faci ce poți, în condițiile în care sunt, fără să te tulburi. Așa spunea Părintele Teofan Pârâian de la Sâmbăta. Adică să faci partea ta, neținând cont de ce fac ceilalți.

Sfântul Sofronie de la Essex a spus un cuvânt despre aceasta înainte de trecerea sa la Domnul.

Referindu-se la obștea viețuitorilor din mănăstiri, a spus că unele lucruri nu sunt bine rânduite. Sunt multe scăpări.

„Anumite lucruri nu le putem organiza desăvârșit. Și socot că Dumnezeu îngăduie aceasta, ca să putem și noi să lăsăm loc în inima noastră pentru creșterea celuilalt și să purtăm slăbiciunile celuilalt”.

Iată una din pricinile ascunse pentru care lucrurile nu sunt roz într-o obște, într-o unitate, într-o fabrică, într-o relație.

Dumnezeu îngăduie să viețuim sau să lucrăm lângă oameni nedesăvârșiți, ca noi să învățăm răbdarea și îngăduința.

Citește și – Răbdarea înseamnă să rabd ce simt eu și nu ce face celălalt 

„Să se împlinească și în noi cuvântul Sfântul Pavel: „Lărgiți și voi inimile voastre!”

Ce înseamnă să îți lărgești inima? Să faci loc în sufletul tău pentru celălalt, care este chipul lui Hristos. Cu alte cuvinte, să creezi un spațiu în inima ta în care să vină Dumnezeu și să lucreze. Să te învețe virtuțile.

Preasfințitul Nichifor Botoșăneanul le-a vorbit maicilor de la Mănăstirea Paltin despre această nevoință a suportării celuilalt.

„În orice mănăstire, în orice instituție sau familie sunt lucruri cu lipsă, sunt lucruri de poticnire. Sunt lucruri care trebuie suplinite prin buna noastră voință”.

Atunci când lucrezi cu împuținare de suflet, mai mult sărăcești și îți pierzi forța.

„Pe cât ne lăsăm biruiți de (duhul de) răzvrătire, de îndreptățire, pe atât pierdem pacea și atunci, oricât de puțin am face, obosim”.

Cu cât omul se silește să facă ce poate și ce ține de el, Dumnezeu îi sporește puterea și dragostea.

Creștinul adevărat trebuie să fie gata să slujească tuturor. Cu sufletul deschis spre toți, cu bucurie și cu pace.

Hristos a zis că cel care voiește să fie mai mare între oameni, să se facă slujitaorul tuturor.

Citește și – Ispitele ne încearcă răbdarea și smerenia – Sfântul Nectarie

Acela care are o slujire smerită și cu jertfelnicie, nu obosește. Harul lui Dumnezeu îl întărește.

Iată un motiv pentru care ne simțim tot timpul obosiți și neputincioși, lenevoși la ceea ce avem de făcut.

Ne lipsește mulțumirea, mărinimia și noblețea duhovnicească.

„Să lărgim și noi inimile noastre, pentru, într-o inimă largă Dumnezeu pune cu prisosință har”.

Sursă articol: Atitudini, PS Nichifor la mănăstirea Paltin: Pricinile pentru care obosim așa ușor: https://www.youtube.com/watch?v=PAeQFi307og&ab_channel=Atitudini

Citeşte mai multe despre:

*Sfaturile și orice informații despre sănătate disponibile pe acest site au scop informativ, nu înlocuiesc recomandarea medicului. Dacă suferiți de boli cronice sau urmați tratamente medicamentoase, vă recomandăm să consultați medicul dumneavoastră înainte de a începe o cură sau un tratament naturist, pentru a evita interacțiunea. Prin amânarea sau întreruperea tratamentelor medicale clasice vă puteți pune sănătatea în pericol.


Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.