Fericirea noastră este acolo unde ne duce Dumnezeu, nu în altă parte

Oamenii care nu Îl cunosc pe Dumnezeu își fac tot felul de planuri, fără să ia în calcul pronia divină.

Pronia cerească, sau providența înseamnă planul lui Dumnezeu.

Acest plan nu este legat doar de univers și de lumea înconjurătoare.

Dumnezeu are un plan cu fiecare dintre noi, spune părintele grec Nikon.

Știm și suntem încredințați că Dumnezeu ne vrea binele.

De aceea trebuie să ne încredem deplin în tot ceea ce El rânduiește pentru noi.

Experiențele, întâlnirile și toate evenimentele din viața noastră nu sunt deloc întâmplătoare.

Ele pot părea o coincidență fericită. În realitate însă, sunt proniatoare.

Dumnezeu îi dă fiecăruia ceea ce îi este de folos pentru viața lui.

Îl așează acolo unde trebuie pentru a-și câștiga mântuirea.

Dacă am avea această încredere în Dumnezeu, ne-am lăsa deplin în voia Lui.

Trebuie să le primim pe toate ca din mâna lui Dumnezeu.

Și pe cele bune și pe cele rele, după cum a spus Dreptul Iov.

Cele rele sunt tot o mărturie a purtării de grijă a lui Dumnezeu.

Pentru că prin necazuri și suferințe Dumnezeu ne atrage către El. Ne curăță, ne înnoiește, ne face vrednici de Împărăția cerurilor.

Dacă am ales o cale și mai apoi simțim că vrem altceva, este posibil să ne abatem de la ceea ce a fost rânduit pentru noi.

Citește și – „N-o să fie nimic mai mult și nimic mai puțin decât ceea ce va îngădui Dumnezeu” – Mitropolitul Athanasie de Limassol

Dacă Dumnezeu ar fi vrut ca noi să urmăm a doua cale, ne-ar fi condus pașii spre ea.

„Fericirea noastră este acolo unde ne duce Dumnezeu”.

Nimeni nu poate ști ce lucrare avem de făcut în locul în care suntem.

Aceasta este o taină a lui Dumnezeu.

Dumnezeu îi dă fiecăruia talanții de care are nevoie pentru a-și câștiga mântuirea.

Părintele Nikon a fost întrebat de un bărbat căsătorit dacă poate să trăiască precum un călugăr în sufletul lui.

A visat întotdeauna la călugărie, însă viața l-a condus spre căsătorie. S-a însurat și are un copil, dar sufletul lui înclină spre monahism.

Părintele i-a răspuns că este posibil să trăiască în taină ca un călugăr, dar fără să-și neglijeze îndatoririle conjugale.

Viața călugărilor nu este foarte diferită de viața mirenilor căsătoriți.

Cu toții trebuie să postim, să ne rugăm, să ne înfrânăm, să ne smerim, să practicăm dragostea jertfelnică.

Singura diferență este că monahii nu au voie să aibă soții.

Scopul este același: mântuirea sufletului și dobândirea vieții veșnice.  

Citește și – Dumnezeu lucrează în veșnicie și de aceea trebuie să avem răbdare – Maica Gavrilia Papaiannis

Însă părintele Nikon i-a spus acelui bărbat că nu este bine să viseze la călugărie, nici să se întristeze din pricina aceasta.

Dacă Dumnezeu ar fi vrut ca el să fie călugăr, i-ar fi îndreptat pașii spre monahism.

Poate că din această căsătorie are să iasă un sfânt. Dumnezeu știe.

„Diavolul caută să ne îndepărteze de vocația pe care ne-a dat-o Dumnezeu”.

Trebuie să rămânem consecvenți acolo unde ne-a pus Dumnezeu.

Trebuie să rămânem alături de oamenii cu care trăim și să biruim împreună ispitele din viața noastră.

Citește și – Cum poți să-L „forțezi” pe Dumnezeu să-ți împlinească cererile

Sursă articol: Elder Nikin, Έγγαμος μοναχός: https://www.youtube.com/watch?v=ATIhtClMPHE&ab_channel=%CE%93%CE%AD%CF%81%CF%89%CE%BD%CE%9D%CE%AF%CE%BA%CF%89%CE%BD-ElderNikon